Nu pot sa nu observ in jurul meu oamenii care se zbat in relatii care nu prea functioneaza. Certuri, despartiri, suferinte, confesiuni si multe altele sunt la ordinea zilei.
De ce?
De ce nu functioneaza unele relatii, de ce unele cupluri nu pot ajunge macar la o stare functionala? Raspunsuri sunt multe si de cele mai multe ori subiective.
O sa imi dau cu presupusul bazat pe experienta proprie si pe ce am inteles despre psihologia relatiilor.
Motivul 1 Incompatibilitate
Cat timp nu esti compatibil cu partenerul de relatie va exista intotdeauna un conflict. Nu ma refer la compatibilitate in pat. Compatibilitate ca gandire, virtuti, credinte si filozofie a vietii.
Majoritatea conflictelor bazate pe acest lucru apar la cativa ani de la inceputul relatii. Bineinteles ca la inceput e ca si cum ti-ai gasit sufletul pereche.
Doar ca asta trece iar cand nu exista compatibilitate lucrurile se deterioreaza rapid.
Exemple?
Unul vrea progres, vrea dezvoltare iar celelalt vrea liniste si stabilitate.
Unul din parteneri are propriile idei cu privire la viata iar celalalt se supune traditiilor si modului impus de societate.
Unuia ii place linistea iar celalalt nu poate trai fara o socializare extrema.
Exemplele pot continua.
In relatie asta se vede prin certuri frecvente, opinii diferite tot timpul si interiorizare a gandurilor, dorintelor si ideilor pe care in loc sa le impartasesti cu partenerul de viata le explorezi impreuna cu prietenii sau rudele.
Cumva partenerul devine obiect de discutie, caz ce trebuie solutionat impreuna cu alte persoane. Ruptura se face la nivel profund.
Incompatibilitatea nu prea poate fi rezolvata. O solutie de compromis e acceptarea situatiei. Asa e el, asa e ea.
Dar atunci va exista mereu o parte care va cauta confirmarea si implinirea si in exterior. In prieteni. In familie. In altcineva. Pentru ca incompatibilitatea te face incomplet. Un conflict interior fara solutie.
Motivul 2 Neacceptare defectelor si calitatilor partenerului tau
E simplu. Daca ii place alcoolul, ii va place mereu si nu va renunta la asta pentru ca e impreuna cu tine. Poate doar la inceput de frica pierderii.
Daca injura va injura mereu, daca te loveste o va face mereu si tot asa.
Frica de a nu ramane singura te face sa stai cu un om. Si daca la inceput defectele majore sunt acoperite de „fluturii” dragostei, in timp incepi sa duci un conflict interior.
Nu poti cu partenerul dar nu poti nici fara el.
Vrei sa il schimbi. Sa il transformi exact pe gustul tau. Sa il scapi de acele defecte care nu permit relatiei dintre voi sa fie ok.
Exista un nivel mic de compromisuri in orice relatie. Dar nici un om nu isi va putea schimba felul de a fi de dragul unei relatii.
Daca o va face, va intra intr-un conflict interior care nu ii va mai permite sa aiba liniste.
Si atunci vei avea o aparenta relatie ok, in timp ce in interiorul partenerului se va forma o parte singura si izolata unde isi reprima dorintele si felul de a fi. La un moment dat, intr-o perioada de criza, aceasta parte va rabufni.
Asa apar certurile acelea pe care nu le intelegi, care par a fi despre probleme marunte, dar in profunzime au un motiv mult mai greu.
Ce poti face?
Ceea ce e cel mai greu. Sa porti o discutie cu tine daca poti avea o relatie cu omul de langa tine ca un intreg. Cu tot cu cele mai odioase defecte. Cu cele mai negative trasaturi ale lui.
Daca vrei sa incerci asta. E un efort similar cu cel depus pentru a schimba un om langa tine. Dar ai mai multe sanse de succes.
Daca raspunsul tau interior este NU, atunci trebuie sa faci un pas mai greu. Sa alegi altceva. Sa o iei de la zero. Sa renunti la siguranta, la viitorul in care ai crezut si sa intelegi ca timpul e limitat.
Motivul 3 Încrederea. De ce mințim și înșelam?
Barbatii in general sunt atrași de sexualitate, de dorința ancestrala de a-și răspândi masculinitatea și bagajul genetic.
Nu necesita o legatura puternic emoțională ca sa flirteze sau sa mintă. Pot iubi femeia de lângă ei și in cazul in care sunt prinși, să povestească tot și sa caute sa fie iertati.
Deși nu s-au atasat emoțional, in mintea lor a fost doar o etapa și le este mai ușor să vorbească in timp despre ce s-a întâmplat si că de cele mai multe ori a fost o dorința trupească.
Asta desigur nu scuză nimic, suferința femeii e enormă si emoțională si duce la pierderi permanente.
Femeile sunt ușor diferite, e doar o părere.
Ele mint sau înseala atunci când găsesc un bărbat care în mintea lor e superior celui pe pe care îl au sau care le oferă ceva lipsă.
Nu e vorba de sexualitate in totalitate, ci văd un partener care e posibil să fie puțin mai bun decât cel de acasă.
Sau, de multe ori flirtează pentru că au nevoie de validare, că sunt încă atractive.
Odată prinse cu minciuna, o femeie nu va recunoaște decât minimul adevăr.
Daca e prinsă inseland, va spune ca e prima oara. Dacă e prinsă mințind va spune ca e prima oară. Va spune minimul necesar și niciodată adevarul complet, odată ca sa își protejeze partenerul care a aflat și apoi ca sa nu se autodesconsidere pe sine.
Practic va minimaliza totul, ca și cum când a fost prinsă a fost singura și prima dată, dar adevarul e probabil ca totul se petrece de mult timp și nu neaparat cu o singura persoană.
Când s-a ajuns aici, e greu să se treacă peste trădare si peste ce simt cei doi.
Si da, si bărbatul si femeia pot iubi si in acelasi timp sa minta si sa însele. Iubirea nu e ecuația completa ci doar un element al unei relații durabile.
Cum sa ne fie bine impreuna?
Sa stam doar cu omul caruia ii acceptam defectele si felul de a fi fara a fi mereu in conflict cu propriul sufletul.
Sa stam cu omul pe care il intelegem si pe care nu vrem sa il schimbam.
Sa stam cu omul cu care putem vorbi orice, oricand despre orice. Cand spun asta ma refer la discutii ce transmit si asteapta un feedback, nu clasicile discutii intre sot si sotie despre nimic.
Sa vedem ce se poate schimba in relatie fara a forta prea mult partenerul pentru a evita orice conflict interior sau aparitia separatiei de partener la nivel sufletesc.
Sa ne citim pe noi insine si sa ne ascultam ratiunea si trairile. Sa le punem in prim plan si sa nu mai hotaram pe baza unei ratiuni bazate pe frica de despartiti si frica de a nu ramane singuri.
Sa acceptam cand nu se mai poate si sa ne educam sa avem curajul sa o luam de la capat.
Sa nu presupunem ca viata inseamna si suferinta permanenta in relatie.
O relatie este autentica atunci cand nu este bazata pe dependenta de partener, pe frica de partener, pe frica de singuratate, pe beneficiile vietii cu partenerul, ci in principal pe armonie si inexistenta unui conflict interior emotional. Adica pe liniste si un sentiment de implinire emotionala, pe pace sufleteasca.
Lasă un răspuns