Ceea ce scriu mai jos sunt doar propriile pareri raportate la propria experienta. Dar sunt sigur ca multi se vor regasi, pentru ca multi au trecut sau vor trece prin asta.
Sunt un barbat divortat de ceva timp. Cum s-a ajuns sa fiu un barbat divortat ?
Sincer, nu exista o explicatie absoluta. Nici un barbat divortat nu va sti cu adevarat totul decat mult mai tarziu. Va sti ce a facut, va sti pasii pe care i-a urmat, ce a gandit si ce a facut. Ii va lua mult timp pana sa constientizeze contextul, motivele si urmarile in intreaga lor totalitate.
Am avut o familie, am un copil. Pfff..o sa spuneti. Da am avut o familie, un copil pe care il cresteam, o viata ce isi urma un curs firesc. Si totusi a venit si acest pas – divortul. Nu o sa stau sa explic de ce. Neintelegerile, lipsa comunicarii, lipsa sentimentului de implinire, senzatii noi, o alta femeie, haosul din minte, nevoia de mai mult… Lista continua si fiecare cuplu care se desparte va gasi zeci de motive pentru ce s-a intamplat.
Si acum ? Acum sunt divortat. Acum nu mai am familie, nu mai apartin vechiului drum, in fata mea s-a aliniat un nou start intr-o noua viata. Inainte de a lua acel start trebuie sa fiu curat si sa vreau acel start. Toti cei care trec prin asta au nevoie sa fie curati pentru un nou inceput. Sa fie pregatiti, sa fiu pregatit. Sa fiu vindecat.
Pregatit ? Vindecat ? Sa stiu ce vreau ?
Ce nu constientizezi atunci cand pleci dintr-o viata ( dintr-o familie ) e ca de obicei multe lucruri nu sunt rezolvate odata cu plecarea. Aparent renunti la femeia cu care ai fost, si tot ce trebuie e sa o iei de la zero cu altcineva.
Lucrurile nu stau chiar asa. Iti trebuie timp. Iti trebuie timp sa constientizezi ce se intampla cu adevarat si sa poti lua decizii corecte. Altfel doar iti vei face rau tie si celorlalti.
In prima etapa dupa plecare esti aparent liber. Poti rasufla usurat. Ai terminat si asta a fost. Daca mai esti si cu cineva ( cum se intampla de obicei), acel cineva nou iti capteaza viata ca un drog nelasand sa se vada urmele si lucrurile nerezolvate. Vezi doar noua viata, noile senzatii, noile bucurii. Iti pare bine ca ai luat aceea decizie si te imbeti cu gandul ca ai iesit cu bine si din asta. Dar nu ai iesit daca nu esti vindecat.
Daca esti singur poti ramane intr-o stare de haos. Pe de o parte esti din nou liber. Poti mergi sa bei, sa ai aventuri de o noapte, sa iti iei haine, sa iesi cand vrei, sa pleci cand vrei, sa stai cu cine vrei. Intr-un fel sau altul iti retraiesti adolescenta, o senzatie uitata de libertate. Nu exista presiune, existi doar tu si traiesti doar pentru tine.
… totul pana ajungi acasa si esti singur. Senzatiile se spulbera atat de repede, o doza mult prea mica ca sa acopere ce nu mai ai… Multe lucruri de facut, lucruri ce nu iti stau in fire, lucruri pe care le-ai uitat.
Te obisnuiesti si cu ele, iar daca esti cu cineva e si mai simplu. Desi e si mai nociv atat pentru tine cat si pentru cea cu care esti. Te arunci dintr-o arena in alta fara sa iti pese daca e bine, doar sa nu simti reculul.
Dupa ceva timp, nu mult, vine etapa a doua. Incep sa apara probleme. Timpul nu mai e acelasi.
Trebuie sa ai grija si de tine, trebuie sa ai grija si de sufletul tau, si de copil, si de noua persoana din viata ta. Trebuie sa te imparti intre multe lucruri. Trebuie sa oferi in mai multe parti.
Incepi sa iti programezi viata. Azi iau copilul, maine sunt cu tine, poimaine trebuie sa am grija de casa, in alta zi trebuie sa ies cu tine, vineri trebuie sa iau copilul sa il duc la doctor. Apar conflicte, apar probleme, apar frustrari- nu dai totul nimanui, ci doar te imparti oferind jumatati de masura.
Te obisnuiesti si cu asta…
Vine apoi o etapa si mai grea. Femeia cu care esti vrea un nou inceput cu tine. Vrea sa fii al ei. Vai.. dar tu nu te-ai gandit la asta … Tu doar ai intrat in viata ei si ai presupus ca e de ajuns.
Si incepi sa te gandesti.. Sunt pregatit pentru un nou inceput ? Sunt vindecat ? Deodata realizezi ca nu te asteptai sa ti se ceara din nou sa fii barbatul altei femei. Asa am presupus. Ca doar existand langa ea , sentimentele or sa rezolve orice problema. Dar noua ta viata vrea toata atentia ta.
Si totusi nu o poti da. O parte din suflet e inca in trecut, o parte din iubire e la copil, o parte din tine a renuntat la ideea de familie, la ideea de construit in doi, abia ai terminat cu asta.. iarasi ? Cel de langa tine nu va intelege..nu a trecut prin asta, ea doar te vrea sa mergeti spre viata perfecta.
Iti trebuie timp, zile, luni sau ani. Timp sa te eliberezi. Timp in care sa constientizezi ce s-a intamplat, sa regreti, sa suferi, sa te impaci cu tine, sa scapi apoi de regrete si sa fii liber. Dupa ce esti liber poti sa incepi sa te gandesti la ce vrei. Vrei sa fii singur ? Vrei o alta familie ? Vrei sa incepi viata cu cea de langa tine ?
Ca si final si poate cel mai important
Divortul nu inseamna finalul pentru nici un barbat care a avut o familie. A renunta la o femeie pentru a avea o alta nu inseamna ca vei face lucrurile mai bine a doua oara. Daca nu ai timp sa constientizezi ce vrei, ce ai facut, care sunt consecintele pentru tine si pentru ei, vei ajunge foarte repede la esec. Pentru ca odata ce divortezi renunti la multe. Renunti la ceea ce ai ales cu mult timp in urma. Renunti la casa ta. Renunti la locul tau din pat. Renunti la diminetile alaturi de copilul tau. Renunti la vizitele si reuniunile in familie. Renunti la iesirile cu prietenii impreuna cu familia. Renunti la multe persoane. Renunti la felul tau de a fi in viata ce o aveai. Mori si apoi trebuie sa renasti. Nu poti sa imbraci un alt set de haine pana nu renunti la toate hainele vechi si esti sigur ca esti vindecat.
Indiferent ce alegi , mai devreme sau mai tarziu reculul te va lovi oricum. Chiar alaturi de cineva sau singur. Vor veni intrebari, alegeri, dureri, regrete si sentimente haotice. Esti bolnav. Nu poti merge mai departe fara sa te vindeci.
Poti sta singur. Constientizeaza ce ai facut. O zi. Doua. O luna. Un an. Senzatiile ieftine nu te pot ajuta, dragostea altui om nu te va ajuta. Nu te poti ajuta decat singur.
Doar cand propriul tau eu va spune ca s-a terminat, ca vrei sa dai totul din nou, ca vrei sa pui prima caramida intr-o noua viata, abia atunci vei sti ca s-a terminat. Ai scapat de boala. Esti liber si ai eliberat. Esti vindecat.
Stimate barbat divortat,
De ce simtiti nevoia sa ne raniti si tot timpul sa va incurcati cu efemeridele placerii?Nu te judec,dar, totusi nu puteai sa ai o relatie pur sexuala ,doar atat, fara sa te implici emotional si sa reversi o tona de sentimente peste efemerida si mai ales sa nu simta sotia ?Serios,tu chiar te-ai indragostit,sau ai vrut si o experienta cu o femeie versata si buna la 1000 de m plat?
Sa inteleg ca acu’ regreti,constiinta nu poata sta linistita si zvarcolirea ei e metodica si sistematica.Eu sunt mai permisiva intr-o relatie cu un eventual ipochimen,ii spun de la inceput ce asteptari am,ce oferta bogata ii pot darui dar,sa nu ma MINTA!La minciuni nu pot trece cu vederea,nu fac compromisuri,ptr. ca a fost avertizat de la inceput!Nu-i caut in buzunare,nu-i verific telefonul,nu fac pe cainele politist,poate avea o aventura,10,sau 1000,cu conditia,sa nu ma imbolnaveasca,sa nu sune telefonul meu,sa nu ma pomenesc la usa cu ea si cu copilul in brate,sa nu dispara banii lui de pe card,(ca-l iubeste domnita ptr.farmecul personal, nu?) si-n rest are ok-ul de la mine sa faca dezmat total.Daca totusi se implica si sentimental,nu sunt absurda ca barbatul se mai poate si indragosti,sau are senzatia c-o iubeste,atat vreau sa-si asume responsabilitatea, sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna corect,ca S-A TERMINAT!Doar atat vreau,nu plang,nu fac scene,nu ma cert ptr. impartirea lucrurilor,e liber sa faca orice din clipa aia, doresc s-o terminam repede!Mi-a spus cineva ca eu o dau in sf-uri si ca am multa imaginatie!Pai,nu-i normal o viata avem si nici in aia sa nu fim fericiti,iubiti,doriti ce rost are sa ma pun de-a curmezisul?Acu’, se pare ca va dura maturizarea asta a voastra,a ta,ca nu stii ce-ti doresti cu adevarat,vii din urma cu sechele,cu traume, trecutu” nu te lasa ca nu poti detine controlul si nu poti gestiona,sau macar edulcora realitatea, si nu -ti poti asuma eventualele greseli si derapaje!De-aia devin unii misogini,mai naspa e cu copilu’ pe care ai vrea sa-l dragalesti, dar, ce sa vezi e la ‘SCORPIE’ .Copilul,(nu sta linistit tu)va fi indoctrinat si de ea si de tine,dar,se va gasi un binevoitor din familie care o sa-i spuna cine a fost vinovat,tot tu evident ca inselatul nu se trece la fapte bune si e oricum naspa ,chiar daca si ea are un 10% vinovatie,90% tot la tine atarna al naibii de greu, ca ai inselat-o pe mami!Sau, vorbesti cu fosta si va puneti de acord sa fie fifty-fifty vina…
Minciuni,regrete,inadaptari,tu poti sa-ti gasesti 100 de domnite,dupa ce-ai rezolvat si sexualitatea excesiv-obsesiva le dai cu flit si next level,dar o mama cu copil va fi mereu hartuita de masculi,o inadaptata social,vesnic cu probleme,gen, cine si-ar dori-o de nevasta, avand un copil in dotare,adica un ‘defect’ sa-i zicem asa.
Te-ai pus in locul ei?Sau,macar ai incercat?
Macar acu’ esti fericit,implinit,inteles,iubit si dorit?Sau, tot in cautari.Si uita asa, o dilema s-a transformat in trilema?
O zi exceptionala ,sa fii iubit si dorit!
Frumos !!
STIMATE BARBAT DIVORTAT,
Daca mi-ai sters comentariul,ori te-a ranit foarte tare,ori te-a deranjat adevarul,si atunci, ca de obicei,dreptatea e de partea mea,stii si tu asta in forul tau interior, sau in misoginismul tau exterior,ca am ‘castigat’,stiu ca sunt dura,dar faptul e consumat,intentia mea nu e sa te judec,nu e sa te ranesc,dar poate ca nu esti pregatit sa te adaptezi,hai sa nu-i zic imaturitate,poate ca s-a pus prea mare presiune pe dragalasa ta persoana,intre 2 nu te ploua,stii tu continuarea,moartea mamei,poate ca te-au bulversat toate astea,scuzele de proximitate,dar,dar,pune-te si tu in locul nostru,oare nu ne raniti si voi cu comportamentul,cu atitudinea,cu indiferenta, cu imoralitatea la vedere?Si pe noi se pune presiune,serviciu,sefi imbecili,parintii (ai grija de ei)sotul,copilul,socrii,pisica,catelul,treburile gospodaresti,logistica de a doua zi,offffffff,cate treburi,si in plus menajarea nervilor vostri,diplomatia cu care abordam problemele,ca vezi bine,mi-ai si taiat capsoru’,pardon,comentariu’.Mai,daca tu esti fericit asa,nu ai de ce sa autoflagelezi la nesfarsit regretele sunt inutile si e prea tarziu la tine-n suflet,imi doresc sa iti gasesti jumatatea,sa fii iubit,inteles,dorit.
Poti sa-mi stergi si prostia asta,doar tu esti amfitrionul,dar asa sunt eu,sinceritatea mea e vecina cu sinuciderea interlocutorului,asta -s eu,imi cer scuze ca am rasucit cutitul intr-o rana aproape cicatrizata,esti un domn,ca nu m-ai injurat, sau mai rau, ca nu m-ai trimis la cratita.Ce sa fac,eu sunt mai turbo asa,(prieteni nu prea am ca sunt insuportabila,macar in virtual sa facem schimb de idei) stiu ca suferi si regreti,nu atat dupa fosta,ci dupa comoara ta de copil,care poate o sa-i spuna TATA ALTCUIVA.Stiu ca nu-ti e usor, si eu sunt o terorista,dar viata-i de rahat oricum.Si tu ai dreptul la fericire ca noi toti ceilalti.Sincer,imi pare rau,iarta-ma si sterge chestia asta dupa ce o citesti!Multumesc!
Stai linistita, copilul inca imi spune „Tata” chiar mai des :).
Vorba asta ” sinceritatea mea e vecina cu sinuciderea interlocutorului” e tare de tot, sa stii ca o sa ma folosesc si eu de ea.
Sa-nteleg ‘fantomioara’,draga b.d.,ca ai revenit la sentimente mai bune,vis a vis de dragalasa-mi persoana?Asta-i un mare pas ptr.omenire,sa parafrazez pe ghici tu cine!
Minunat,nu esti chiar asa introvertit,mi-ai acordat credit,interesant!
Amici virtuali!!!!!!!??????
Daca exista asa ceva ( amici virtuali) atunci e posibil. La cata morala mi-ai facut…:)
Fantomioara draga,
Linguseala nu e punctul meu forte,s-apoi ce rost are sa fac cristiane in conversatie.Eu, dupa cum am mentionat,nu menajez nervii nimanui,ptr.ca altfel persista in greseala interlocutorul.Eu sunt mai pe direct asa,de la mine se vede porumbu’.N-am un interes anume,nu am un scop in sine,daca cineva considera ca, cuvintele mele au o importanta ptr.el si reuseste sa-si schimbe atitudinea,comportamentul,adica mindsetul sa fie complet,atunci,hai sa zicem ca am facut o fapta buna,si mai am o sansa sa nu fiu in cazanul cu smoala,neaparat ecologica…Daca nu,mare paguba-n ciuperci,nu ma stresez inutil,nu insist,a,si important nu persist precum un parfum Coco Chanel.Asa o glumita in program,de dimineata,ca o ”uvertura” la weekendul care se prefateaza.
Cat despre morala,e deranjanta?Banuiesc ca te doare fix in cot!Io cred c-ai luat-o in gluma,nici tu nu ma crezi,iar eu suflu si-n iaurt,tu esti un specimen periculos,(PTR.ANUMITE DOMNITE,ADICA SI EU) tu vesnic esti in testari,cautari,amanari,juraminte,adica FIX DESERTACIUNI.Pana te dezmeticesti tu,trece vremea ta si nu mai esti eligibil pe o piata plina de macho.Adio ”jucarie”,are si ea un termen de valabilitate lasat gratie Divinitatii,tre’sa frecventezi sala de forta,ca se lasa carnita,pielea,tre’sa faci o vizita si la dentist,ca adio ”musca-ma si fi salbatic”,a, tre’ sa verifici si paru’ sa vezi daca nu a zburat,intervine si memoria,mai ,ti-am sticat ziua…Sorry…
Reginei,adica io i se trage de la nebun(piesa de sah).Cand ma gandesc la weekend si la Ozana cea frumos curgatoare,mai c-o iau la vale si pe aratura!
ENJOY !
Buna ziua,
Îmi place ce scrii și cum gândești și as vrea sa te consult intr o problema de cuplu. Multumesc frumos.
Buna, pe mine ma intereseaza cum as putea aborda un barbat divortat si cu copil; nu este vorba de infidelitate, doar ca eu nu stiu cum sa ma raportez la el, stiu doar ca trebuie sa am rabdare
Abordeaza-l cum simti, nu sunt reguli ci doar trebuie sa intelegi si sa accepti ca are un copil. Acel copil va avea intaietate in multe situatii si desi la inceput vei accepta pentru ca..na..dragostea…pe viitor posibil sa simti frustrari..
Buna Daisy, important este sa-i fi alaturi, dar fara prea multa presiune asupra lui, el are nevoie doar sa stie ca tu esti acolo chiar daca este ranit, chiar daca are un copil, chiar daca ii este frica sa mai incerce inca o data, pentru ca are tot dreptul sa simta asta. Nimeni nu-i de judecat, si arata compasiune si fi tu cea care aduce intelegere, bucurie si armonie in relatie ca sa stie si el inspre ce sa se indreptete sinai sa vezi ca incet, incet se va deschide si el catre tine.
Adevărat, din păcate. Si foarte frustrant pentru femeie. Ma confrunt cu ceva ce tinde sa se dezvolte in sensul arătat de tine. Si nu cred sa fie nicio alta femeie. Ci pur si simplu orgoliu, precum si dorința de a retrăi o etapa depasita a vieții…
Stimate barbat divortat,
Apreciez ceea ce ai scris.
Este perfect adevarat.
Acestea sunt dileme umane.
Apartin in egala masura si femeilor.
@The Qeen ..
Ce ierburi mananci ?
Ce intensitate au celulele tale nervoase ,asa cum rar mi-a fost dat sa „vaz” si un apostrof 🙂 ,nu cred ca as vrea sa aflu vreodata .
Numai psihologi ‘domle in secolul asta..Pai te face unu dintr-ast’ ,de nici aer nu-ti mai ramane pentru ‘plaman 🙂
Incendiar ! si inca nu sa inventat stingatorul pentru un astfel de foc cerebral .Ori se stinge singur si tu esti asistent ,inutil de altfel ,ori arzi in calea lui ,ori,ori.
A-ti vazut ce a sarit de fund in sus cand a pomenit de „cratita”?!
Muma lor de Open-Mind ,ramai flamanzi cu astia :-))dar nu si gol..Hm!
Buna celui care a pus aceasta postare, si voua celor care ati lasat comentarii. Eu spun, ca in primul rand nu va da-ti cu parerea inainte sa va puneti in locul celui/celei care a trecut prin asta, sa vedeti cu ochii lui cum.priveste si simte dupa ce s-a terminat totul in casnicia in care a fost. Nu judecati, deoarece fiecare dintre voi o sa treceti in viata ceva asemanator, si atunci o sa doriti sa fiti intelesi. Fiecare persoana care a divortat, are nevoie de un timp in care sa se vindece sufleteste si sa inteleaga de ce a facut asta si ce ia lipsit, pentru a putea intra fara bagaje emotionale intr-o alta relatie. Fiti mai ingaduitori unii cu altii!!!