Ceea ce scriu mai jos sunt doar propriile pareri raportate la propria experienta. Dar sunt sigur ca multi se vor regasi, pentru ca multi au trecut sau vor trece prin asta.
Sunt un barbat divortat de ceva timp. Cum s-a ajuns sa fiu un barbat divortat ?
Sincer, nu exista o explicatie absoluta. Nici un barbat divortat nu va sti cu adevarat totul decat mult mai tarziu. Va sti ce a facut, va sti pasii pe care i-a urmat, ce a gandit si ce a facut. Ii va lua mult timp pana sa constientizeze contextul, motivele si urmarile in intreaga lor totalitate.
Am avut o familie, am un copil. Pfff..o sa spuneti. Da am avut o familie, un copil pe care il cresteam, o viata ce isi urma un curs firesc. Si totusi a venit si acest pas – divortul. Nu o sa stau sa explic de ce. Neintelegerile, lipsa comunicarii, lipsa sentimentului de implinire, senzatii noi, o alta femeie, haosul din minte, nevoia de mai mult… Lista continua si fiecare cuplu care se desparte va gasi zeci de motive pentru ce s-a intamplat.
Si acum ? Acum sunt divortat. Acum nu mai am familie, nu mai apartin vechiului drum, in fata mea s-a aliniat un nou start intr-o noua viata. Inainte de a lua acel start trebuie sa fiu curat si sa vreau acel start. Toti cei care trec prin asta au nevoie sa fie curati pentru un nou inceput. Sa fie pregatiti, sa fiu pregatit. Sa fiu vindecat.
Pregatit ? Vindecat ? Sa stiu ce vreau ?
Ce nu constientizezi atunci cand pleci dintr-o viata ( dintr-o familie ) e ca de obicei multe lucruri nu sunt rezolvate odata cu plecarea. Aparent renunti la femeia cu care ai fost, si tot ce trebuie e sa o iei de la zero cu altcineva.
Lucrurile nu stau chiar asa. Iti trebuie timp. Iti trebuie timp sa constientizezi ce se intampla cu adevarat si sa poti lua decizii corecte. Altfel doar iti vei face rau tie si celorlalti.
In prima etapa dupa plecare esti aparent liber. Poti rasufla usurat. Ai terminat si asta a fost. Daca mai esti si cu cineva ( cum se intampla de obicei), acel cineva nou iti capteaza viata ca un drog nelasand sa se vada urmele si lucrurile nerezolvate. Vezi doar noua viata, noile senzatii, noile bucurii. Iti pare bine ca ai luat aceea decizie si te imbeti cu gandul ca ai iesit cu bine si din asta. Dar nu ai iesit daca nu esti vindecat.
Daca esti singur poti ramane intr-o stare de haos. Pe de o parte esti din nou liber. Poti mergi sa bei, sa ai aventuri de o noapte, sa iti iei haine, sa iesi cand vrei, sa pleci cand vrei, sa stai cu cine vrei. Intr-un fel sau altul iti retraiesti adolescenta, o senzatie uitata de libertate. Nu exista presiune, existi doar tu si traiesti doar pentru tine.
… totul pana ajungi acasa si esti singur. Senzatiile se spulbera atat de repede, o doza mult prea mica ca sa acopere ce nu mai ai… Multe lucruri de facut, lucruri ce nu iti stau in fire, lucruri pe care le-ai uitat.
Te obisnuiesti si cu ele, iar daca esti cu cineva e si mai simplu. Desi e si mai nociv atat pentru tine cat si pentru cea cu care esti. Te arunci dintr-o arena in alta fara sa iti pese daca e bine, doar sa nu simti reculul.
Dupa ceva timp, nu mult, vine etapa a doua. Incep sa apara probleme. Timpul nu mai e acelasi.
Trebuie sa ai grija si de tine, trebuie sa ai grija si de sufletul tau, si de copil, si de noua persoana din viata ta. Trebuie sa te imparti intre multe lucruri. Trebuie sa oferi in mai multe parti.
Incepi sa iti programezi viata. Azi iau copilul, maine sunt cu tine, poimaine trebuie sa am grija de casa, in alta zi trebuie sa ies cu tine, vineri trebuie sa iau copilul sa il duc la doctor. Apar conflicte, apar probleme, apar frustrari- nu dai totul nimanui, ci doar te imparti oferind jumatati de masura.
Te obisnuiesti si cu asta…
Vine apoi o etapa si mai grea. Femeia cu care esti vrea un nou inceput cu tine. Vrea sa fii al ei. Vai.. dar tu nu te-ai gandit la asta … Tu doar ai intrat in viata ei si ai presupus ca e de ajuns.
Si incepi sa te gandesti.. Sunt pregatit pentru un nou inceput ? Sunt vindecat ? Deodata realizezi ca nu te asteptai sa ti se ceara din nou sa fii barbatul altei femei. Asa am presupus. Ca doar existand langa ea , sentimentele or sa rezolve orice problema. Dar noua ta viata vrea toata atentia ta.
Si totusi nu o poti da. O parte din suflet e inca in trecut, o parte din iubire e la copil, o parte din tine a renuntat la ideea de familie, la ideea de construit in doi, abia ai terminat cu asta.. iarasi ? Cel de langa tine nu va intelege..nu a trecut prin asta, ea doar te vrea sa mergeti spre viata perfecta.
Iti trebuie timp, zile, luni sau ani. Timp sa te eliberezi. Timp in care sa constientizezi ce s-a intamplat, sa regreti, sa suferi, sa te impaci cu tine, sa scapi apoi de regrete si sa fii liber. Dupa ce esti liber poti sa incepi sa te gandesti la ce vrei. Vrei sa fii singur ? Vrei o alta familie ? Vrei sa incepi viata cu cea de langa tine ?
Ca si final si poate cel mai important
Divortul nu inseamna finalul pentru nici un barbat care a avut o familie. A renunta la o femeie pentru a avea o alta nu inseamna ca vei face lucrurile mai bine a doua oara. Daca nu ai timp sa constientizezi ce vrei, ce ai facut, care sunt consecintele pentru tine si pentru ei, vei ajunge foarte repede la esec. Pentru ca odata ce divortezi renunti la multe. Renunti la ceea ce ai ales cu mult timp in urma. Renunti la casa ta. Renunti la locul tau din pat. Renunti la diminetile alaturi de copilul tau. Renunti la vizitele si reuniunile in familie. Renunti la iesirile cu prietenii impreuna cu familia. Renunti la multe persoane. Renunti la felul tau de a fi in viata ce o aveai. Mori si apoi trebuie sa renasti. Nu poti sa imbraci un alt set de haine pana nu renunti la toate hainele vechi si esti sigur ca esti vindecat.
Indiferent ce alegi , mai devreme sau mai tarziu reculul te va lovi oricum. Chiar alaturi de cineva sau singur. Vor veni intrebari, alegeri, dureri, regrete si sentimente haotice. Esti bolnav. Nu poti merge mai departe fara sa te vindeci.
Poti sta singur. Constientizeaza ce ai facut. O zi. Doua. O luna. Un an. Senzatiile ieftine nu te pot ajuta, dragostea altui om nu te va ajuta. Nu te poti ajuta decat singur.
Doar cand propriul tau eu va spune ca s-a terminat, ca vrei sa dai totul din nou, ca vrei sa pui prima caramida intr-o noua viata, abia atunci vei sti ca s-a terminat. Ai scapat de boala. Esti liber si ai eliberat. Esti vindecat.
Stimate barbat divortat,
De ce simtiti nevoia sa ne raniti si tot timpul sa va incurcati cu efemeridele placerii?Nu te judec,dar, totusi nu puteai sa ai o relatie pur sexuala ,doar atat, fara sa te implici emotional si sa reversi o tona de sentimente peste efemerida si mai ales sa nu simta sotia ?Serios,tu chiar te-ai indragostit,sau ai vrut si o experienta cu o femeie versata si buna la 1000 de m plat?
Sa inteleg ca acu’ regreti,constiinta nu poata sta linistita si zvarcolirea ei e metodica si sistematica.Eu sunt mai permisiva intr-o relatie cu un eventual ipochimen,ii spun de la inceput ce asteptari am,ce oferta bogata ii pot darui dar,sa nu ma MINTA!La minciuni nu pot trece cu vederea,nu fac compromisuri,ptr. ca a fost avertizat de la inceput!Nu-i caut in buzunare,nu-i verific telefonul,nu fac pe cainele politist,poate avea o aventura,10,sau 1000,cu conditia,sa nu ma imbolnaveasca,sa nu sune telefonul meu,sa nu ma pomenesc la usa cu ea si cu copilul in brate,sa nu dispara banii lui de pe card,(ca-l iubeste domnita ptr.farmecul personal, nu?) si-n rest are ok-ul de la mine sa faca dezmat total.Daca totusi se implica si sentimental,nu sunt absurda ca barbatul se mai poate si indragosti,sau are senzatia c-o iubeste,atat vreau sa-si asume responsabilitatea, sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna corect,ca S-A TERMINAT!Doar atat vreau,nu plang,nu fac scene,nu ma cert ptr. impartirea lucrurilor,e liber sa faca orice din clipa aia, doresc s-o terminam repede!Mi-a spus cineva ca eu o dau in sf-uri si ca am multa imaginatie!Pai,nu-i normal o viata avem si nici in aia sa nu fim fericiti,iubiti,doriti ce rost are sa ma pun de-a curmezisul?Acu’, se pare ca va dura maturizarea asta a voastra,a ta,ca nu stii ce-ti doresti cu adevarat,vii din urma cu sechele,cu traume, trecutu” nu te lasa ca nu poti detine controlul si nu poti gestiona,sau macar edulcora realitatea, si nu -ti poti asuma eventualele greseli si derapaje!De-aia devin unii misogini,mai naspa e cu copilu’ pe care ai vrea sa-l dragalesti, dar, ce sa vezi e la ‘SCORPIE’ .Copilul,(nu sta linistit tu)va fi indoctrinat si de ea si de tine,dar,se va gasi un binevoitor din familie care o sa-i spuna cine a fost vinovat,tot tu evident ca inselatul nu se trece la fapte bune si e oricum naspa ,chiar daca si ea are un 10% vinovatie,90% tot la tine atarna al naibii de greu, ca ai inselat-o pe mami!Sau, vorbesti cu fosta si va puneti de acord sa fie fifty-fifty vina…
Minciuni,regrete,inadaptari,tu poti sa-ti gasesti 100 de domnite,dupa ce-ai rezolvat si sexualitatea excesiv-obsesiva le dai cu flit si next level,dar o mama cu copil va fi mereu hartuita de masculi,o inadaptata social,vesnic cu probleme,gen, cine si-ar dori-o de nevasta, avand un copil in dotare,adica un ‘defect’ sa-i zicem asa.
Te-ai pus in locul ei?Sau,macar ai incercat?
Macar acu’ esti fericit,implinit,inteles,iubit si dorit?Sau, tot in cautari.Si uita asa, o dilema s-a transformat in trilema?
O zi exceptionala ,sa fii iubit si dorit!
Frumos !!
Am gandit si facut exact la fel si ce sa vezi nu functioneaza. Dupa 23 ani am ajuns pe treptele tribunalului sa divortam. Excapadele numeroase, stiute sau ascunse nu duc la nimic bun. Un sigur amanunt este sigur, el ca barbat poate nu s-a implicat, dar fiemeiile care a facut sex cu el sigur s-au implicat si pentru multe nu a fost o aventura de o noapte ci o relatie de cateva luni sau ani.
Cum se numeste mama care iti spune dupa 10 ani din senin ca totul s-a terminat, ca ea numai simte nimic si tu plangi si te zbati sa ramai impreuna dar vezi raceal din ochii ei si dorinta ei de a pleca mai departe. Nu toate femeile sunt parasite, eu pot spune ca sunt parasit, am lasat de la mine atat de mult incat nu ma mai recunosc dar stiu un singur lucru ca o iubesc si imi iubesc familia. Am invatat sa traiesc fara afectiune sa nu contez in multe si sa imi fac treaba in dreptul meu. Multi ani am aflat numai defectele pe care le am, nu am pucam sa fac ceva ca eram si acuzat si judecat si sentinta in derulare. Dar am trecut peste toate astea si acum dupa 10 ani impreuna si un copil extraordinar, am ajuns sa o iau de la 0..nu cred ca este corect sa consideram toate mamele ca fiind victime si ca barbatii e porci. Nu vreau sa imi refac viata dar va trebui sa o fac, cum si ce si cu cine ramane de vazut dar daca o fac nu o fac pentru a da lectii ori stiu eu ce prostie, o fac ca ma obliga ea sa plec de langa familie si tot ce am visat vreodata. Traiesc un cosmar din care se pare ca nu am decat o iesire, sa plec repede..
mda. Situatie similara cu a mea.
Prietene, imi pare rau sa iti zic dar traiesti intr-o societate falsa, murdara, stricata iremediabil, in ochii careia „relatie abuziva” inseamna doar ca el i-a umflat ochiul stang ei ca era mai bine hranit si needucat.
Nu, relatie abuziva inseamna ce ai trait tu, ce traiesc eu, ce traiesc milioane de barbati.
Fugi, reculege-te, trage aer adanc in piept, regaseste-ti echilibrul si imi doresc sa nu concuram pentru aceeasi femeie 🙂 Mai tanara, cu sanii mai plini, cu fundul ,mai mic si mai ferm, si spre deosebire de ea, vesela si bucuroasa, zambitoare cand te intalneste.
Pentru ca spre deosebire de misandrele astea sinistre, care vor sa fie mai egale decat barbatii, cu grupurile lor de facebook, licitatiile caritabile cu fonduri folosite partial de o cucoana cu tocuri inalte la al 3-lea divort care vinde cursuri de parenting online, noi meritam
Succes!
Marcel stiu prin ce treci pentru ca in situatia asta ma aflu eu acum, abandonat de sotie si privat din ce in ce mai mult de fiul meu(are 3 anisori). Sunt familist convins, nu am lovit-o niciodata, nici fizic si nici cu vorbe aiurea, mereu am iubit-o si am respectat-o, dar se pare ca nu a fost suficient. Eu unul nu am puterea sa imi refac viata, nu mai vreau pe nimeni, pur si simplu sunt distrus
Sergiu, imi pare rau sa vad ca si tu ai trecut fix prin ce trec eu acum. Ma regasesc in tot ceea ce ai scris , eu am o fetita de 8 ani . Eu nici dupa 5 luni de la divort nu mi-am revenit, desi familia mea este alaturi neconditionat… In ultima vreme inainte de verdictul ei fosta sotie m-a facut fara sa imi dau seama din Om , NeOm.. Intr-o zi a venit verdictul , pur si simplu a spus :
-Gata, eu vreau sa divortam, nu te mai iubesc, si tot felul de „motive”, ca nu mai esti cum erai , ca asa si pe dincolo…… Soc total a fost pentru mine…, am slabit multe kg., am picat in depresie , nu aveam chef sa ies , si vorbeam decat despre ce mi-a facut..
Dar eu iti dau si tie (si mie) un sfat : nu trebuie sa renunti la viata ta alaturi de cineva , eu inca sunt optimist si stiu ca „orice sac isi are peticul”…
PS: femeii ii trebuie ocazional cate o „trauma”, altfel daca esti mult prea bun si iubitor, le vede ca si defecte , si nu calitati….si se plictiseste repede ….cel putin la mine asa s-a intamplat, asa cred …
Sa auzim numai de bine , bafta pe viitor .
Capul sus , cum ești tu, sunt și eu, familist, n-am lovit-o nici fizic și nici verbal , etc. Am doi copii mici și trebuie sa o iau de la capăt chiar dacă nu am niciun chef . Întrebarea se pune ce facem ! Ne plângem de mila ? Ne apucam de băut in speranța absurda ca vom uita ? Sau sa punem piciorul in prag și sa o luam de la capăt . Eu după 18 ani de căsnicie m-am ales cu un șut in fund , consider ca un șut in fund poate fi și un pas înainte … curaj
sant în aceiași situație.. sufăr ca un câine dar. nimeni nu ma crede… până și copii mi ia întors inpotriva mea… și vina mea capitala.. ca nu leam dat atenția cuvenită.. recunosc.. partea mea de vină.. dar asta e prea mult pentru mine
Eu sunt acum intre ciocan și nicovala.
Fix la o luna după divorț dupa o relație de 11 ani, am cunoscut o fata tot divorțată de 3 ani ,este absolut perfecta ,este exact ce mi doresc ,dar sunt zile când sunt gânditor, ma plafonez,chiar după 6 luni de stat în aceeași casa ,zi de zi în același pat.
Consider ca este remediul cel mai bun,chiar dacă în mine se petrece ceva ciudat.
Stiu ca este ok pt. mine rațional,dar cred ca cu timpul ma voi atasa emoțional,de la zi la zi m am schimbat,si ea îmi spune treaba asta .
Cea mai mare durere care nu mi da libertate este gândul la copilul meu……care ma macina pe zi ce trece ,ca ma va părăsi, ca nu ma va mai cauta ,ca o manipulează fosta ,etc……….
Simplu .
Fata de fosta soție pot spune ca la ce mi a făcut 11 ani ,comportamentul ei fata de mine,era negativ,menționez ca nu este vorba de infidelitate,adica:posesivitate,gelozii,foarte apropiata de părinți și frate,etc astea au fost motivele,am crezut ca le pot schimba ,dar…..nu s a putut……..
Invatatura de minte sa mi fie.
Poate vi se pare ciudat ,chiar și asa am iubit o ,dar atunci când am ales sa ne despărțim, am considerat ca cineva trebuie sa ii ia locul ,sa nu disper,sa nu ma vindec ca nu am de ce…,si sa o iau de la capăt forțat, împotriva la toate modurile obiective care circula pe net și uite ca am dat rezultate.
Deci repet :singura suferinta care ma doboară este fetita mea de 10 anisori pe care o iubesc enorm,în rest este :no name….
Nu mai va luați după toate porcăriile de pe net ,psihologie peste noapte ,etc, s ar putea cu timpul sa cunoașteți pe cineva care chiar este pentru voi și sa dati cu sutul ……fiți foarte atenți, viata este foarte perversa dacă va luați după obiectivitate.
Fiți subiectivi ,independenți, crede ti în voi,nu ati greșit cu nimic atunci când în relație ati incercat varianta lasa ca se schimba ea,de asta nici nu ati avut vreo vina ,mai ales când ati vazut ca este inuman ce vi s antamplat …..trezirea .
Trezire=divort .
Ma refer la cei pina în 38 de ani .
De restul nu raspund.
V am pupat!!!!!!
Este foarte simplu pentru toti divortatii si divortatele la tribunal. Porunca 7, singurul motiv de divort. Altfel esti casatorit in fata lui Dumnezeu pana ce unul…divortat dupa legile pamnantesti, preacurveste. Orice alte motive invederate de emancipatele financiar ce si lasa familia ca sa alerge dupa „fericire”…duc catre lumea de sub pamanturi.
Vrei sa spui ca, daca am fost inselat, ar trebui sa divortez? Chiar daca ea a crezut ca o insel de 2 ani cu o alta femeie? S-a lasat prostita de niste vorbe frumoase(ea are 21 de ani), care au dus la altceva. Mai este si un copil de ani la mijloc.
Nu a fost vorba de dragoste pentru ca barbatul cu care s-a culcat este un nenorocit de tigan de 50 de ani.
Sunt 100/ de acord cu tine!pt The Queen!De acum e pt Barbatul divortat.Adica vrei libertate , vrei altceva , vrei pe altcineva in viata ta deci nu iti inteleg regretele?Si suferinta! Dupa copil da , dar in rest presupun ca nu erai fericit in acea casnicie ca de aceea barbatii sau femeile cauta fericire, liniste , tinerete ca cea de linga tine era trecuta de o varsta , presupun , ar trebui sa te bucuri de ceea ce ai ales ! Daca nu te poti regasi , iti dai seama oare femeia pe care ai lasat-o ce suferinte are , ce dureri , ramane o femeie divortata cu un copil! Deci, as vrea sa spun ca nu suntem obligati sa ramanem intr-o casnicie daca nu esti fericit, E ok , divort si se merge mai departe . Te intreb totusi Tu de ce suferi ! Pt ca tu tiai dorit acest lucru?!!!
Buna ziua , așa femeie , cu așa gândire nu am văzut in viața mea, eu in 18 ani i-am fost fidel soției , nu am înșelat-o niciodată , familist convins cum se mai spune , și pana la urma tot ma trimis la plimbare , și sincer nu am înțeles niciodată motivul ,o zi buna
STIMATE BARBAT DIVORTAT,
Daca mi-ai sters comentariul,ori te-a ranit foarte tare,ori te-a deranjat adevarul,si atunci, ca de obicei,dreptatea e de partea mea,stii si tu asta in forul tau interior, sau in misoginismul tau exterior,ca am ‘castigat’,stiu ca sunt dura,dar faptul e consumat,intentia mea nu e sa te judec,nu e sa te ranesc,dar poate ca nu esti pregatit sa te adaptezi,hai sa nu-i zic imaturitate,poate ca s-a pus prea mare presiune pe dragalasa ta persoana,intre 2 nu te ploua,stii tu continuarea,moartea mamei,poate ca te-au bulversat toate astea,scuzele de proximitate,dar,dar,pune-te si tu in locul nostru,oare nu ne raniti si voi cu comportamentul,cu atitudinea,cu indiferenta, cu imoralitatea la vedere?Si pe noi se pune presiune,serviciu,sefi imbecili,parintii (ai grija de ei)sotul,copilul,socrii,pisica,catelul,treburile gospodaresti,logistica de a doua zi,offffffff,cate treburi,si in plus menajarea nervilor vostri,diplomatia cu care abordam problemele,ca vezi bine,mi-ai si taiat capsoru’,pardon,comentariu’.Mai,daca tu esti fericit asa,nu ai de ce sa autoflagelezi la nesfarsit regretele sunt inutile si e prea tarziu la tine-n suflet,imi doresc sa iti gasesti jumatatea,sa fii iubit,inteles,dorit.
Poti sa-mi stergi si prostia asta,doar tu esti amfitrionul,dar asa sunt eu,sinceritatea mea e vecina cu sinuciderea interlocutorului,asta -s eu,imi cer scuze ca am rasucit cutitul intr-o rana aproape cicatrizata,esti un domn,ca nu m-ai injurat, sau mai rau, ca nu m-ai trimis la cratita.Ce sa fac,eu sunt mai turbo asa,(prieteni nu prea am ca sunt insuportabila,macar in virtual sa facem schimb de idei) stiu ca suferi si regreti,nu atat dupa fosta,ci dupa comoara ta de copil,care poate o sa-i spuna TATA ALTCUIVA.Stiu ca nu-ti e usor, si eu sunt o terorista,dar viata-i de rahat oricum.Si tu ai dreptul la fericire ca noi toti ceilalti.Sincer,imi pare rau,iarta-ma si sterge chestia asta dupa ce o citesti!Multumesc!
Stai linistita, copilul inca imi spune „Tata” chiar mai des :).
Vorba asta ” sinceritatea mea e vecina cu sinuciderea interlocutorului” e tare de tot, sa stii ca o sa ma folosesc si eu de ea.
Sa-nteleg ‘fantomioara’,draga b.d.,ca ai revenit la sentimente mai bune,vis a vis de dragalasa-mi persoana?Asta-i un mare pas ptr.omenire,sa parafrazez pe ghici tu cine!
Minunat,nu esti chiar asa introvertit,mi-ai acordat credit,interesant!
Amici virtuali!!!!!!!??????
Daca exista asa ceva ( amici virtuali) atunci e posibil. La cata morala mi-ai facut…:)
Fantomioara draga,
Linguseala nu e punctul meu forte,s-apoi ce rost are sa fac cristiane in conversatie.Eu, dupa cum am mentionat,nu menajez nervii nimanui,ptr.ca altfel persista in greseala interlocutorul.Eu sunt mai pe direct asa,de la mine se vede porumbu’.N-am un interes anume,nu am un scop in sine,daca cineva considera ca, cuvintele mele au o importanta ptr.el si reuseste sa-si schimbe atitudinea,comportamentul,adica mindsetul sa fie complet,atunci,hai sa zicem ca am facut o fapta buna,si mai am o sansa sa nu fiu in cazanul cu smoala,neaparat ecologica…Daca nu,mare paguba-n ciuperci,nu ma stresez inutil,nu insist,a,si important nu persist precum un parfum Coco Chanel.Asa o glumita in program,de dimineata,ca o ”uvertura” la weekendul care se prefateaza.
Cat despre morala,e deranjanta?Banuiesc ca te doare fix in cot!Io cred c-ai luat-o in gluma,nici tu nu ma crezi,iar eu suflu si-n iaurt,tu esti un specimen periculos,(PTR.ANUMITE DOMNITE,ADICA SI EU) tu vesnic esti in testari,cautari,amanari,juraminte,adica FIX DESERTACIUNI.Pana te dezmeticesti tu,trece vremea ta si nu mai esti eligibil pe o piata plina de macho.Adio ”jucarie”,are si ea un termen de valabilitate lasat gratie Divinitatii,tre’sa frecventezi sala de forta,ca se lasa carnita,pielea,tre’sa faci o vizita si la dentist,ca adio ”musca-ma si fi salbatic”,a, tre’ sa verifici si paru’ sa vezi daca nu a zburat,intervine si memoria,mai ,ti-am sticat ziua…Sorry…
Reginei,adica io i se trage de la nebun(piesa de sah).Cand ma gandesc la weekend si la Ozana cea frumos curgatoare,mai c-o iau la vale si pe aratura!
ENJOY !
Buna ziua,
Îmi place ce scrii și cum gândești și as vrea sa te consult intr o problema de cuplu. Multumesc frumos.
Buna, pe mine ma intereseaza cum as putea aborda un barbat divortat si cu copil; nu este vorba de infidelitate, doar ca eu nu stiu cum sa ma raportez la el, stiu doar ca trebuie sa am rabdare
Abordeaza-l cum simti, nu sunt reguli ci doar trebuie sa intelegi si sa accepti ca are un copil. Acel copil va avea intaietate in multe situatii si desi la inceput vei accepta pentru ca..na..dragostea…pe viitor posibil sa simti frustrari..
Buna Daisy, important este sa-i fi alaturi, dar fara prea multa presiune asupra lui, el are nevoie doar sa stie ca tu esti acolo chiar daca este ranit, chiar daca are un copil, chiar daca ii este frica sa mai incerce inca o data, pentru ca are tot dreptul sa simta asta. Nimeni nu-i de judecat, si arata compasiune si fi tu cea care aduce intelegere, bucurie si armonie in relatie ca sa stie si el inspre ce sa se indreptete sinai sa vezi ca incet, incet se va deschide si el catre tine.
Adevărat, din păcate. Si foarte frustrant pentru femeie. Ma confrunt cu ceva ce tinde sa se dezvolte in sensul arătat de tine. Si nu cred sa fie nicio alta femeie. Ci pur si simplu orgoliu, precum si dorința de a retrăi o etapa depasita a vieții…
Stimate barbat divortat,
Apreciez ceea ce ai scris.
Este perfect adevarat.
Acestea sunt dileme umane.
Apartin in egala masura si femeilor.
@The Qeen ..
Ce ierburi mananci ?
Ce intensitate au celulele tale nervoase ,asa cum rar mi-a fost dat sa „vaz” si un apostrof 🙂 ,nu cred ca as vrea sa aflu vreodata .
Numai psihologi ‘domle in secolul asta..Pai te face unu dintr-ast’ ,de nici aer nu-ti mai ramane pentru ‘plaman 🙂
Incendiar ! si inca nu sa inventat stingatorul pentru un astfel de foc cerebral .Ori se stinge singur si tu esti asistent ,inutil de altfel ,ori arzi in calea lui ,ori,ori.
A-ti vazut ce a sarit de fund in sus cand a pomenit de „cratita”?!
Muma lor de Open-Mind ,ramai flamanzi cu astia :-))dar nu si gol..Hm!
Buna celui care a pus aceasta postare, si voua celor care ati lasat comentarii. Eu spun, ca in primul rand nu va da-ti cu parerea inainte sa va puneti in locul celui/celei care a trecut prin asta, sa vedeti cu ochii lui cum.priveste si simte dupa ce s-a terminat totul in casnicia in care a fost. Nu judecati, deoarece fiecare dintre voi o sa treceti in viata ceva asemanator, si atunci o sa doriti sa fiti intelesi. Fiecare persoana care a divortat, are nevoie de un timp in care sa se vindece sufleteste si sa inteleaga de ce a facut asta si ce ia lipsit, pentru a putea intra fara bagaje emotionale intr-o alta relatie. Fiti mai ingaduitori unii cu altii!!!
Tocmai ce am citit aceasta postare .. sincer nu stiu ce sa spun clar nu ma intereseaza de ce ai dovortat tu dar ma bucur ca ti -ai gasit linistea sau macar ca ti ai dat seama cum sa o gasesti ..La mine situatia este foarte complicata cel putin asa cred eu .. Totul a inceput minunat .. ne am cunoscut pe Triviador am inceput sa vorbim din ce in ce mai mult si dupa o luna am mers eu la el . Au fost enorm de frumoase clipele petrecute alaturi de el mai ales fiind si primul meu iubit .Dupa o luna a venit el la mine in Iasi si a fost frumos dar ne am certat putin si el a plecat suparat ..atunci m m gandit pentru prima data la despartire ..Dupa 4 luni ne am casatorit . Astazi chiar s au facut 5 ani si 3luni de cand suntem impreuna mergem spre 6 dar ideea este ca nu simt sa merg mai departe si cred ca si el la fel .dar totusi stam impreuna de dragul unor amintiri minunate sdin primele noastre luni de relatie ..Pana acum am vrut sa ne despartim de 100 de ori creca dar mereu ne am impacat si mereu am crezut ca o sa putem sa ne refacem relatia .. Este trist ca s a ajuns aici sincer si simt ca nu mai am nici un sentiment nici de ura nici de dragoste nici de nimic .. am crezut ca am sa mor langa el si ca voi imbatrani langa el ..atatea vise spulberate
Nici nu stiu de ce sunt aici avand in vedere ca azi ne am mai dat o sansa relatiei ..
nu este un om rau dar ne am jignit atata de mult si nu ne am inteles incat abia daca ne putem privi in ochi ..
Buna. Merita sa traiesti restul vietii in acest mod? Cine va avea de castigat? Cum vei recupera timpul? Gandeste-te la voi, la ce aveti acum, nu la ce a fost. Ce a fost va ramane acolo, dar e timpul sa va faceti curaj si sa discutati realitatea. Altfel e doar o minciuna.
Bună ziua, am ajuns sa citesc articolul pe tru ca sunt în căutare de soluții pentru fostul meu soț. Eu sunt capul răutăților aici, am fost cea care a cerut divorțul. Avem un copil împreună, e la mine, noi ne am mutat la părinții mei, pana la vânzarea apartamentului. Se simte singur, a recunoscut ca îl depășește situația. Cu familia lui s a certat, cu prietenii nu dorește sa se întâlnească, iar de fiecare data când ne întâlnim ma întreabă când ma întorc la el. Nu l am părăsit pt un alt bărbat, pur și simplu am fost ca doua sine de tren, paraleli unul fata de celalalt. Mi am dat seama ca avem o viata și aceasta trebuie trăită în acord cu sufletul nostru. În plus chiar îmi doresc sa aibă o persoana lângă el care sa îl iubească și aprecieze asa cum este el, fără sa își dorească sa îl schimbe. Cum am vrut eu. Ce ma macină pe mine este ca intra în depresie și nu accepta ajutor. O consiliere la un psiholog sau preot. Amenință că își va face rău. Nu as putea trai cu asta pe conștiința. Voi, bărbații părăsiți, care ați scris mai sus, cum ați depășit aceasta perioada? Cum as putea sa îl ajut pe fostul soț sa accepte și sa treacă peste? Știu, e greu. Și pt mine ca am plecat e greu. Am fost 20 ani împreună. Însă cred cu tărie ca trebuie sa fim fericiți asa cum meritam fiecare. Și sa fim sinceri în primul rand fata de noi și cel de lângă noi. Mulțumesc pentru eventualele sugestii/sfaturi.
Nu ai tu cum sa il ajuti fiind parte a problemei. Doar la un psiholog sau prin puterea proprie. Daca erai unicul sens al existentei lui actuale, sau daca traia doar prin familie atunci este foarte greu. Oricum nu poti purta povara altei persoane, stiu ca e foarte greu sa te simti vinovat dar existenta ne este data fiecaruia si avem fiecare dreptul sa ne traim viata ce ne-a fost data in felul in care ne simtim linistiti si impliniti. Poti discuta cu el diversele aspecte ale vietii si clar are nevoie de suport.
Salut dragi divortati,
Sunt si eu unul pe aici in 2023 si doar vreau sa scriu despre situatia mea.
Casatorit in 2012, divortat in 2015 cu copil. Neintelegeri doar, doi berbeci. Am fost fidel si am iubit-o. In 2016 ne-am impacat si am convenit sa avem cateva reguli ca sa facem viata copilului fericita dar si a noastra.
4 ani am tras la relatie, i-am dat tot ce a vrut si le-a avut pe toate: bani, vacante , intelegere, nopti placute, tot ce am avut.
SI tot nu a fost de ajuns, desi am convenit sa nu mai facem un copil , ea a mai facut unul, cu mine. Da, dar a mintit si a manipulat .
Cate un pic in fiecare zi pana cand te suna intr-o zi si zice : Sunt un pic insarcinata, doctorul a uitat sa imi puna steriletul!. Ooooops.
Doctorul nici nu stie cine e ea. N-a fost vreodata pe la el.
Apoi pandemia.
-Cum ma dai afara cu un copil asa in pandemie? Nu vezi ca sunt femeie? Mila nu ai?
Cum poate fi cineva asa prost? Sa arunce eforturile ‘noastre’ asa pe ferestra. Ani de zile aiurea !!
Norocul meu e ca sunt deja divortat dar copii mei sunt cu o mincionoasa toxica si manipulatoare.
Ultimul copil s-a nascut dintr-o minciuna nu din dragoste. Ma doare inima pt ei si de ghinionul lor in viata asta.
Asa ca cei care regretati viata , de dupa, aia ‘linistita’, unde iti planifici vizita la copil si ca te culci langa o noua femeie, nu va mai plangeti !!! Se poate si mai rau. 🙁
Soțul meu m-a părăsit după 25 de ani pentru altă femeie, lasandu-ma bolnavă și cu un copil minor. M-am îmbolnăvit din cauza lui, am făcut cancer de sân de două ori din cauza stresului, am rămas fără sâni. De câteva ori am vrut să plec, dar a insistat că se va schimba, că o să fie bine, că-mi va fi alături…și dintr-odată nu se mai simte înțeles, se simte neglijat, și-a făcut bagajele și a plecat, tratându-mă ca pe o cârpă. Sunt tare curioasă să aflu părerea unui bărbat despre această situație.
Salut!
Ma aflu și eu în situația multor de aici.
După 3 ani de căsnicie, 9 de relație și un copil de aproape 2 anișori m-am trezit ca nu ma mai iubește și ca vrea o pauza sau sa divorțat.
În decurs de o luna am avut 3 astfel de discuții, la ultima mi-a zis clar sa divorțat și în acel moment eu am plecat.
De atunci a trecut 1 luna jumătate în care eu am tot încercat sa ne împăcam, m-am invinovatit încontinuu, nu reușesc sa ma concentrez pe partea profesionala absolut deloc.
Părerea mea este ca doar timpul le rezolva și trebuie sa trecem prin toate aceste etape pana sa ne vindecam și sa putem avea o noua viata.