Lumea in jurul nostru se schimba dramatic. Cu o viteza in continua crestere totul apare si dispare in fractiuni de secunda, lasandu-ne fara timp pentru a savura ceea ce inseamna viata.
Sarim din Craciun in Craciun de parca abia a trecut, sarim din job in job, din tristete in bucurie si inapoi, din senzatii in amintiri… Nu le mai gustam ci doar le zarim in momente nesemnificative si le lasam sa se duca in urma…
Suntem inconjurati de rau, de prea putin bine, de masini, de reclame, de obiecte si prea putin de sentimente si trairi.
Am ajuns sa schimbam oamenii de langa noi ca hainele cand ni se par invechiti, am ajuns sa traim un moment fericit ca pe o gustare de dimineata uitand totul pana la pranz.
Totul ne misca prea putin si nu ne mai uitam la acum ci la urmatorul pas care devine trecut inca dinainte de a fi facut.
Nu mai iubim la fel, nu mai radem la fel, nu mai credem in Dumnezeu sau alta forta cosmica la fel si nu mai stim ce ne implineste sau renuntam sa mai cautam.
Ne miscam precum furnicile intr-un musuroi numit lume, nestiind unde,cum, cand si de ce. Involuam sentimental si sufleteste si traim artificial.
Internet-ul e noua lume unde ne manifestam prin like-uri si nu prin zambete, prin follow si nu strangeri in brate. Iubim noul si nu mai dorim sa cunoastem profunzimea.
Ne incanta luxul, ne incanta superficialitatea si suntem antrenati sa iubim copertile dar nu sa citim cartea.
Evoluam spre nimic si nu ne mai suportam unii pe altii. Ne iubim telefoanele mai mult decat pe noi insine, ne intereseaza mai mult parerile altora decat ceea ce simtim si ne formam viata dupa imaginile din ecrane anulandu-ne propriile aspiratii.
Nu mai exista liniste ci doar freamat si nu mai traim autentic decat atunci cand dormim.
Somn usor…
Lasă un răspuns