Stiu ca suna sinistru
O vorba ce ma-ngrozeste si pe mine
Dar cand incerc sa le deschid ochii
Vad doar o moarte alba iar sinele-i amintire.
Vorbele mele ranesc multimea
Ce nu vrea sa invie si sa traiasca
Sunt alungat cu fraze taioase
Caci moartea-i odihna cereasca.
Adevarul e scuipat si stropit cu noroi
In minciuna nu mai exista frica
Chiar daca eu cred ca e moarte
Ei sunt multi si puterea mea e prea mica.
Lasă un răspuns