• Skip to main content

Viitorul trecut

  • Lucruri
  • Relatii si altele
  • Umor prost
  • Eu
  • Contact

Traiesc printre morti

Stiu ca suna sinistru

O vorba ce ma-ngrozeste si pe mine

Dar cand incerc sa le deschid ochii

Vad doar o moarte alba iar sinele-i amintire.

 

Vorbele mele ranesc multimea

Ce nu vrea sa invie si sa traiasca

Sunt alungat cu fraze taioase

Caci moartea-i odihna cereasca.

 

Adevarul e scuipat si stropit cu noroi

In minciuna nu mai exista frica

Chiar daca eu cred ca e moarte

Ei sunt multi si puterea mea e prea mica.

Citeste si:

  • Ne schimbam si noi?
  • Carti de dragoste pe care trebuie neaparat sa le citesti
  • Cand casnicia nu mai merge

Din categoria: Eu

Reader Interactions

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Copyright © 2021 — Viitorul Trecut • Toate drepturile rezervate. • Autentificare