Cei mai multi oameni nu se cunosc cu adevarat. Si e pacat.
Stam ani de zile langa oameni pe care nu reusim sa ii descoperim nici macar pe jumatate.
Si ne indragostim si apoi ne oprim. Sau nu vrem sa mergem mai departe.
Ne ajunge acel sentiment si cand el se epuizeaza refuzam sa mergem mai departe si ne multumim sa ne lipseasca.
Cei mai multi nu cauta sa mai descopere altceva si se agata de aspecte superficiale ale vietii.
Altii, la fel de multi, reusesc sa vada ca nu mai exista nimic dupa … si la fel de senili se hranesc din obisnuinta si siguranta a ceva prea banal ca sa merite timpul consumat.
Si totusi de ce ? De frica schimbarii ? De frica de a nu accepta ca poate fi mai mult sau mai putin ? Pentru aceasta stabilitate atat de mult pretuita…?
Si daca Dumnezeu a zis sa va iubiti si sa nu va mintiti… de ce facem exact opusul ? De ce ne mintim chiar pe noi insine ?
Si de ce nu descoperim mai mult sau de ce nu plecam daca nu am descoperit si nu ne-am implinit ?
Pentru ca …
Lasă un răspuns