Nu am mai scris de mult despre mine. Nu am simtit. Nu am vrut. Am scris in mine. Am gandit in mine. M-am luptat cu mine.
Schimbarea inca domina viata. Nimic nu e stabilit. Cand zorii zilei anuntau linistea, din pamant au navalit ganduri, fapte si vorbe. Din nou. Scapasem de ele…
Sunt pe campul de lupta din nou. Viata mea, viitorul meu sunt intr-o continua miscare… Nu imi e frica sau am acceptat ca poate fi rau sau bine.
As vrea doar sa stiu ce va invinge. As vrea sa stiu ce vreau sa castig. De ce am inceput sa merg pe acest drum ? Unde vreau sa ajung ?
Uneori in viata ajungi la clipa in care iti dai seama ca nu mai stii unde vrei sa ajungi. Atunci ai doua solutii. Incerci sa cauti ce vrei cu adevarat sau renunti la a mai avea un scop si doar traiesti. Nu exista solutie buna sau rea.
Poti urma un scop impus desi poate nu il vrei cu adevarat ? Ajungi cu el la final si nu o sa te implineasca in nici un fel. Trebuie sa simti acel scop, sa fie un singur punct spre care duc toate directiile. Il vrei, IL VREI si VREI sa ajungi acolo.
Sau poti sa traiesti, poti sa simti clipele, poti sa le atingi fara sa ai grija destinatiei. Nu e gresit. Nu e nevoie de o destinatie daca nu simti ca ai nevoie de o destinatie. Poti sa experimentezi. La nesfarsit. Este viata ta si orice ai alege cu sufletul inseamna ca iti doresti cu adevarat.
Nu exista prieten, suflet, carte, muzica, voci , familie, copil, iubita care sa iti spuna mai clar ce cale sa urmezi decat propria voce interioara. Si doar propriile simturi iti pot aduce raspunsurile corecte….
Lasă un răspuns