Cateva ganduri care pleaca de la discursul cuiva mai celebru in ale filozofiei si vietii. Cum termini o relatie sau cate sanse ai sa o refaci?
Nu intelegem anumite lucruri despre viata si despre relatii. Mereu facem presupunerea ca o relatie in care 2 oameni isi iau un angajament va fi vesnica si absoluta. Ca va incepe la un moment dat si se va termina la finalul vietii sau pe parcursul ei cu acceptul ambelor parti.
Ne mintim singuri orbiti de principii vechi care nu mai reflecta natura umana emancipata.
Nu exista relatie absoluta intre 2 persoane. Nu exista decat o relatie care se schimba pe zi ce trece si care are nevoie de efort pentru sustinere. Un efort placut si evolutie din partea celor doi.
Relatia pe care o aveai acum trei ani nu este aceeasi cu cea de acum, desi sunteti aceiasi doi oameni de la inceput. Pentru ca ne schimbam pe masura ce trece timpul, pentru ca intervin evenimente si multe altele care modifica acest pachet numit dragoste sau relatie.
O relatie intre doua persoane nu e stricta, fixa si indestructibila. Dragostea nu e ceea ce credem.
Singura relatie vesnica si absoluta e cea pe care o avem cu Dumnezeu. Putem crede in Dumnezeu azi, putem uita un an de el, si cand ne amintim – Dumnezeu va fi tot acolo. Nu se intampla asa si intre relatiile dintre oameni. Oamenii nu vor fi acolo sau se pierd pe drum.
Relatiile sunt intr-o continua schimbare la fel ca orice lucru de pe acest pamant. Angajamentele facute la inceput nu pot fi tinute intotdeauna fara sa existe neaparat o rautatea a celuilalt. Doar, se intampla. Relatiile se transforma continuu. Uneori acestea sufera din cauza diminuarii sentimentelelor, a cailor alese separate si a unor greseli sau indiferente. Oricat am suferi si oricat am incerca sa schimbam anumite lucruri, nu este posibil sa restauram relatia ca la inceput. Pentru ca nu mai este cea de la inceput.
Fiecare persoana va face ce hotaraste sa faca, indiferent daca suntem de acord sau nu. Cel de langa noi nu ne va fi niciodata supus si nu se va supune regulilor puse de tine. Sa crezi ca vei putea readuce vechiul om inapoi in viata ta e o amagire amarnica.
Daca relatia nu mai merge ai doua posibilitati. Sa accepti sau sa nu accepti. Cand nu accepti se creaza o alta minciuna in tine. Ca relatia nu mai e ce trebuie din vina celuilalt, din cauza alegerilor lui, din cauza altor persoane, din cauza etc…
Este aproape imposibil sa accepti ca poate ceva nu mai exista sau s-a schimbat dramatic, si o vina reala nu exista. Nu este nici un om pe acest Pamant care sa poata arata cu degetul spre imoralitatea si greselile altora iar el sa fie de o puritate absoluta.
Dar asta e natura umana. Cand nu putem accepta realitatea ne refugiem in minciuni si sperante. Si devenim sclavii propriilor minciuni. Si suferinta devine dramatica si interminabila.
Putem insa accepta la un moment adevarul. Si atunci ne putem pune intrebarile corecte. Avem pentru ce sa mai facem eforturi? Exista ceva intre voi sau totul e terminat? Mai exista o relatie? Avem curajul sa punem punct?
Desi pare cea mai grea metoda, este singura care aduce eliberare si poate o viata mai buna…sau cel putin autentica.
Preferi sa traiesti fara sa traiesti ani de zile intr-o relatie aproape spulberata sau ai curajul sa incerci sa ai o alta viata? Nu am sa inteleg niciodata ce anume se pierde in a doua varianta si ce se castiga in prima…
Lasă un răspuns