In timp ce mergea pe drum, ingandurat si cu capul in jos, omul pasea usor incercand parca sa nu deranjeze praful asezat de la ultimile furtuni. Gandurile ii rodeau sufletul, intunecarea nu il lasa sa vada in fata, iar problemele il apasau tragandu-l spre mocirla suferintei si durerii.
In acest timp la cateva zeci de metri in fata lui pe strada pustie la acea ora de seara, aparu o silueta luminoasa ce il privea tinta. O silueta inalta, fara margini definite, fara limite, fara contur…Omul se sperie si se opri, incercand sa inteleaga ce vede. Pulsul ii crescu, mainile incepura sa transpire, si o caldura ciudata ii cuprinse trupul. Ar fi incercat sa fuga, dar ceva spuse nu…
Silueta se apropie de el in timp ce omul incremenise, ii puse mana pe umar, si o voce linistitoare rosti :
” Nu te speria omule. Raul nu exista aici, acum, in aceasta seara. Astazi esti in siguranta. Astazi ai sa intelegi.”
Omul se simti deodata mult mai bine, vocea ii parea atat de calda, si simti o incredere atat de mare incat nici lui nu ii venea sa creada. Parca cunostea fiinta din fata lui de o viata si totusi nu stia ce sau cine poate fi. Cu o voce tremurata rosti:
” Dar cine esti? De ce ma simt asa? Ce se intampla? De ce m-ai oprit „
Silueta ii rosti cu aceeasi voce calda si linistita :
” Eu sunt cine crezi tu ca sunt. Si astazi vreau sa iti povestesc ceva. De ce tie? Nu te intreba de ce. Nu mai conteaza. E important sa ma asculti. E tot ce conteaza. Stiu ca ai probleme. Multe. Sau asa crezi… Stiu ca esti trist… Ca nu vezi nici o cale de iesire… Ca viitorul e negru… E adevarat ? „
Omul, gandindu-se la problemele si necazurile sale, sopti cu o voce trista :
” Da…, nu stiu de ce te intereseaza asa mult… nu stiu ce esti sau cine… dar am multe probleme.. Nici nu iti inchipui… Am fost lovit de soarta in toate modurile posibile…Nu exista iesire, nu exista fericire, nu exista liniste… „
Fiinta se lumina parca mai tare, si rosti tinandu-l pe om de mana :
” Omule, mintea ta te face sa crezi asta. Si intradevar, din perspectiva ta ai probleme. Poate si a altora. Probleme au toti oameni. Prea putini sunt fericiti. Prea putini sunt sanatosi. Prea putini au o familie frumoasa. Nu foarte multi au tot ce isi doresc.
Dar de multe ori si tu si ei, va provocati singuri problemele. Credeti atat de mult in ele, incat ati uitat sa intelegi ca traiti si de ce traiti. Asa e omule, ai uitat si scopul vietii, si ce este important in viata, si cum se termina ea… la fel pentru toti…
Vezi tu, ai uitat sa traiesti pentru ca necazurile si problemele multe te-au facut sa crezi ca viata e un cosmar. Ai uitat insa, ca ai o singura viata ce se poate sfarsi in orice moment. O viata atat de fragila, o viata atat de scurta si de care ar trebui sa profiti. E singura pe care o ai, mai stii asta ?
Si totusi lasi zilele sa treaca anost asteptand sa se intample ceva… Ce sa se intample ? Intr-un final vei inchide ochii si atunci unde vor fi problemele tale ? Intr-o zi vei pleca de pe aceasta lume si cu cateva momente inainte iti vei revedea viata in fata ochilor… si te vei intreba ce ai facut in cea mai mare parte a timpului… Vei fi trait doar cateva zile pe luna, doar cateva luni pe an … iar restul le vei fi aruncat la gunoi, trecand prin ele cu gandul mult prea in viitor, cu gandul la prea multe probleme…
Cate zile ai trait anul acesta? Cate zile te-ai gandit la ce ai ? Cate ore te-ai bucurat lumina soarelui ? Cate ore ai uitat de necazuri si ai zambit ? Cate ore ai petrecut cu cea pe care ai uitat sa o mai iubesti? Cate ore ai strans pe cei dragi in brate? Cate ore ti-ai sarutat copilul si te-ai jucat cu el ? Cate ore ai stat cu mama ta si i-ai mangaiat fruntea?
Eu stiu deja raspunsul, dar tu nu vrei sa te gandesti. Ai prea multe probleme. La munca ai probleme cu seful, acasa banii nu sunt niciodata de ajuns, copilul nu invata bine, masina se strica des, nu stii cum o sa achiti ratele luna viitoare, cea care ar trebui sa iti fie alaturi are propriile probleme, ai facut multe greseli in trecut…
Stii ca multe dintre acestea pleaca doar de la tine. Pentru ca le dai importanta si pentru ca ai uitat ce e cu adevarat important. Vrei sa iti spun eu? Tu ai primit o sansa. Sa traiesti. Sa respiri. Sa umbli prin aceasta lume. Sa fii fericit sau poate sa nu fii fericit dar sa treci prin viata incercand sa fii.
Ai primit o bucatica de timp… o bucatica de timp care e doar a ta si care se termina curand, mai curand decat crezi. Nu stii niciodata daca maine mai ai sansa sa faci ce vrei, ce poti si ce trebuie.
Poate maine nu o sa iti mai vezi copilul. Poate maine nu o sa mai poti spune ca iti pare rau. Poate maine nu o sa mai poti sa stai de vorba cu mama ta. Poate maine nu o sa mai ai sansa sa zambesti, sa visezi, sa faci lucruri bune, sa iubesti, sa incerci…sa respiri…
Si totusi clipele tale se scurg si tu nu vezi asta. Tu vrei sa se scurga, crezand ca odata cu trecerea timpului problemele tale se vor rezolva… Dar pana vei scapa de problemele pe care crezi ca le ai, vei ajunge la final. Si nu te mai poti intoarce, imi pare rau…
Nu te mai gandi asa mult la greselile din trecut… Sunt greseli care s-au scris si care poate vor duce la lucruri bune in cateva sute de ani, si tu nu vei sti asta. Sunt pagini scrise, sunt fapte facute… lasa-le in cartea vietii tale si da pagina. Vor fi mereu acolo dar acum tu trebuie sa iti scrii prezentul…
Nu te mai gandi asa mult la viitor. Sunt paginile care vor fi scrise la momentul potrivit. De ce vrei sa sari la finalul cartii, si sa lasi mijlocul gol? Scrie-ti prezentul, transforma-l cum vrei tu. Viitorul nu exista, e doar un prezent care va veni si pe care incerci sa ti-l imaginezi… dar stii si tu ca nu e garantat.
Omule, ai primit viata asta ca un dar. Nu e intotdeauna buna dar nu te afunda numai in rau. La sfarsit nu o sa mai conteze. O sa conteze doar clipele care te-au facut fericit, si regretele pentru momentele pe care le-ai pierdut. Stiu ca te indoiesti acum, dar crede-ma …
Sper ca ai inteles. Nu inseamna ca de maine vei fi fericit. Stiu ca vei mai simti durere. Stiu ca vei mai fi doborat de probleme. Nu asta e important. Important e cat de repede iti vei reveni. Cat de repede iti vei aminti ce am vorbit.
Timpul trece… din ce in ce mai repede. Clipele devin ore, orele devin zile, zilele devin ani…iar anii la un loc formeaza viata. Viata e o clipa. O clipa doar a ta. E clipa de acum. Clipa ce tocmai a trecut nu mai exista. E doar o alta pagina ce a fost scrisa. Clipa ce va veni nu exista decat in mintea ta. Ea poate fi sau nu fi.
Ia viata asa cum e, si cauta in fiecare clipa motivul pentru care existi, cauta ceea ce te face sa te simti bine si fericit. Minimalizeaza problemele, intr-un fel sau altul ele devin mai mici sau mai mari dar in final dispar. Iar unele dintre ele nici nu exista cu adevarat, ci doar in mintea si sufletul tau pentru ca le dai voie sa existe. Nu le mai da voie !
Omul se uita inlemnit cum silueta se dizolva usor din fata lui si auzi parca ca prin vis o ultima vorba :
” Eu plec acum omule, dar sa stii ca ne vom vedea din nou. Ca se va intampla curand sau peste mult timp, nu stii asta si nici nu trebuie sa aiba importanta pentru tine. Tu doar iubeste viata cu tot ce e in ea si accept-o asa cum e. Traieste-o azi, acum si doar pentru ce conteaza. Restul e doar negura ce trece ca sa faca loc luminii….”
Lasă un răspuns