Poti sa fii tu inainte de mine ?

Mi-ai placut ce erai atunci cand ne-am gasit.

Imi placea totul. Zambet, suras, vorbe calde, nervi, imbratisari, idei, ganduri si tot ce te definea.

Cand te-am cunoscut erai ceea ce cautam. Am stiut ca am gasit ceva ce am vrut. O piesa de puzzle ce se potrivea perfect in plansa vietii mele.

Apoi… apoi s-a schimbat totul.

Involuntar sau nu te-ai schimbat. Te-ai schimbat ca sa ne fie bine. Te-ai schimbat ca sa nu ma faci sa sufar.

Te-ai schimbat pentru ca ti-am cerut, pentru ca ai crezut ca asa vreau, pentru ca ai crezut ca asa trebuie … pentru noi.  Ai ales sa fii un alt om, sa te educi pentru binele nostru, sa fii omul pentru NOI.

Ti-ai pierdut identitatea fara sa vrei … pentru NOI.

Cand te-ai schimbat sa ne fie bine nu ne-a mai fost bine.

Pentru ca am cerut omul de la inceput si am primit un altul. Am pornit la drum cu ceva si ai crezut ca imi trebuie altceva.

Ai facut-o pentru mine, stiu. Dar oare asta am vrut cu adevarat ? Eu vedeam viitorul in tine, in autentic… nu vedeam viitorul in omul modelat de mine si de NOI.

Si stiu ca am cerut-o, stiu ca am urlat, stiu ca am impus si stiu ca am amenintat. Nu trebuia sa ma asculti. Nu trebuia sa fii de acord. Trebuia sa imi arati ca pierdem ce am dorit la inceput.

Nu am cautat si nu am vrut omul de acum. Am dorit si am vrut sa traiesc alaturi de omul de atunci.

Poti sa redevii omul de atunci ? Poti sa fii tu ? … sa fii tu inainte de mine ?