Neinteles

Niciodata nu am fost inteles. Nici de altii si nici de mine.

Niciodata nu am stiut ce am vrut. Nici pentru altii si nici pentru mine.

Niciodata nu am fost la fel. Nici cu altii si nici cu mine insumi.

De cand am crescut am simtit ca merg printre drumuri, printre fapte, si nu am ales niciodata o singura cale. Nu am renuntat la nimic, si nu am acceptat in totalitate nimic. Nu am vrut sa devin ceva anume si nici sa raman ceva anume. Am luptat sa ating un scop, apoi am renuntat la el. Am renuntat la multe si m-am apucat de multe.

Nu stiu de ce, stiu doar ca de cand ma stiu merg printre drumuri. Schimb visuri, alegeri, prieteni, oameni, ganduri, placeri, sentimente… si niciodata nu sunt complet implinit si nu ajung acolo unde sper sa ajung… desi nu stiu ce caut..

Cateodata imi doresc sa fi fost mai simplu, pentru ca pentru cei simpli, totul este simplu… chiar si fericirea. E mai usor de gasit si mai usor de pastrat…

Dar nu … trebuia sa fiu complex, singuratic, neechilibrat, imatur, dificil , cu ganduri departe… in cautarea scopului suprem si a intelegerii scopului.. a scopului…

Sa il fi gasit si nu stiu … ?

De ceva sunt sigur… Nimic nu e intamplator, si intamplarile conduc unde este nevoie. Nu cred ca ma voi schimba pana nu gasesc si inteleg scopul. Voi lasa in urma amintiri, suferinta, ganduri, zambete, ura si o infinitate de semne de intrebare.

Sunt altfel, nu mai bun si nu mai rau. Nu ma regasesc in nimic, nu ma recunosc in nimeni, pot fi oricine si oricum pentru o zi, o luna sau ani in sir… dar totusi nu sunt eu. Sunt ambiguu, nefericit, trist si vesel in acelasi timp, nemultumit, neimplinit, neobosit, visator, romantic si neinteles.

Cum s-ar spune… un neinteles… si poate totusi voi incheia aceasta calatorie intelegand totul…