Oriunde o sa cauti o sa primesti acelasi raspuns.
Ca pasiunea e trecatoare, ca iubirea romantica e de scurta durata.
Ca la un moment dat lucrurile se normalizeaza si nu mai ai dreptul sa visezi la cai verzi pe pereti.
Ca nu exista Romeo si Julieta, ca nu exista povesti ca in filme. Si ca la un moment dat iubirea se rezuma la a convietui, a face chestii simple, a creste un copil si alte de astea.
Nu ca nu ar fi bune astea, dar … doar atat ?
De ce sa moara pasiunea ? Oare nu gasim o cale sa nu moara ? De ce sa omori visul ?
Tot felul de stupiditati indoctrinate de pishologi, experti, prieteni si familie. ” Maturizeaza-te…”
Asta se aplica la orice.
Praf…. In lumea asta nu sunt permise vise. Daca am putea sa nu mai simtim nimic, sa nu mai visam nimic.
De parca toate poeziile, toate filmele de dragoste, toti acei fluturi pe care ii simtim cand traim pasiunea, toti fiorii…toate sunt prostii..haideti sa traim fara toate astea…
Cum ar fi daca ai reusi sa traiesti o viata asa cum traiesti primele clipe de dragoste cu cineva ? Cum ar fi ca tot ce incearca sa ne invete lumea e fals si chiar ai putea avea fluturi o viata ? Cum ar fi daca ai afla ca se inseala ?
Dar e prea greu sa incercam nu ? …
Lasă un răspuns