La pomana

Azi am fost la pomana. De fapt eu am facut pomana la un an de cand a plecat mama. Asa trebuie asa facem.

Am ajuns la cimitir. Masina plina. Pachete, lumanari, prosoape, guma de mestecat, copii, rude si noi. Si eu.

Vant. Vant puternic. Frig. Da suntem acolo, prezenti cu o moaca speciala de cimitir.

Ne apucam de pregatit habar n-am ce. Punem alea incolo si alea incoace. Matusa da din gura si ne invata. De parca conteaza… ” Pune aia acolo, muta aia acolo, fa aia acolo „…

Mama doarme acolo jos si tata la fel, da noi nu ne mai gandim la asta ca avem de aranjat. Vine preotul in zece minute si nu suntem gata. Mama si cu tata pot sa doarma linistiti, am pus toate cum trebuie. Matusa tace in sfarsit. Se desface vinul, se aduce paharul. De sticla. E pentru popa…

Lume multa, multe pomeni ca se apropie sarbatorile.  Soarele se chinuie sa ne lumineze putin dar vantul ii rade in fata cu niste nori .. la naiba … de aveam o caciula…

Preotul e pe pilot automat, acu e in stanga acu e in dreapta. ” Doamne miluieste…” .. pana intorc capul s-a mutat la alt mormant.

Lume multa in cimitir, pungi multe, lumanari multe, bautura, coliva si colaci. Multi batrani si putini tineri. Batranii sunt acolo tot timpul… Probabil vin sa vada cum le va fi.

Stau si admira preotul cum canta si incearca cu voci ragusite sa tina si ei pasul … ” iarta-i pacatele roabei tale…. ” ma trezeste vocea popii din stanga mea.

Multi pomanagii. Mafia pomanagiilor e toata acolo. Aranjati ierarhic si strategic pandesc preotul si calculeaza traseul pe care il urmeaza. Unul acopera mormintele din stanga si unul sta pitit in dreapta. ” De-ar da mai multa bautura .. ” il aud pe unul bolborosind in timp ce isi trage gulerul incercand sa stapaneasca vijelia ce nu ne da pace.

Bate vantul, da bate vantul tare. Zboara hartii, lumanarile refuza flacara si rad de chibritele ce cad moarte unul dupa altul fara sa aiba succes. Azi au pierdut chibritele.

Azi preotul face record. De cand am venit la cimitir l-am vazut la doua morminte. Si n-am venit demult. O fi greu ? Dumnezeu stie… hai odata ca bate vantul asta de zici ca vrea sa ne arunce peste gardul cimitirului. Mama si cu tata dorm jos, pe ei nu ii bate vantul. Si sufletele lor sunt sus, nu le bate vantul…

Vine popa. Si dascalul. Cu pasi mari calca pe iarba proaspat plouata. Mantia ii flutura in vant si candela la fel. Il vad cu ochii intredeschisi cum se apropie. Dascalul are gluga si ochelari de soare. Pe el nu il deranjeaza vantul.

Si incepem. Ne prezentam scurt si ne salutam. Si incepem. Hai toti. Aplecam capul, impreunam mainile si ascultam. Ascultam cu atentie dar cu gandul la naiba. ” Roaba ta …” popa canta de zor. Dascalul canta mai tare de parca e concurs. Si iar popa , si iar dascalul. Vantul bate tare de tot. Da noi suntem acolo cu capul in jos si mainile impreunate. Am venit sa facem pomana…

” Iarta tu pacatele roabei tale … ” ma trezeste preotul din gandurile mele. Da oare nu au fost iertate pana acum ?  Ca s-a dus mama acolo de un an. Pana acum a fost destul timp sa se ierte tot. Si eu iertam mai repede. Da ce stiu eu… Popa canta mai firav si dascalul mai tare. Noi asteptam. Sa termine de cantat.

Din cand in cand mai facem o cruce. Ca trebuie sau nu, ca vedem la matusa sau nu, noi tot o facem. Ca altfel nu facem nimic. Ce am putea face ? Ridica coliva, toarna vinul, rugati-va …

Preotul vorbeste repede. Ne spune despre Dumnezeu, despre mama si multe altele. Da noi nu intelegem. Ca vorbeste repede si noi ne gandim in alta parte. Ne mai gandim si la mama si daca ne vede acum. Noi nu o vedem pe ea chiar daca ne uitam in jos. Ne uitam in jos la mormant de parca am vrea sa o vedem acolo. Si tata e acolo dar nici pe el nu il vedem. Ma gandesc ca ar trebui sa ma uit in sus, ca doar au ajuns in ceruri. Ma uit in sus dar vantul  nu ma lasa… e mai bine in jos, de aveam o caciula…

Gata, a terminat. Ca la o miscare din toti boschetii apar mafiotii. Mafia pomanagiilor ne-a inconjurat. Stau nemiscati si asteapta momentul sa plece preotul. Si pe ei ii bate vantul si stau acolo de mult. Bine ca a terminat preotul. Dascalul isi trage gluga mai pe cap si face pasi grabiti ” Bodaproste … ” Preotul mai zice o pilda pe care nu o aud si gata. Asteapta si altii, ziua e scurta si nu e timp … ” Bodaproste … ”

Pomanagii vin, pomanagii primesc, pomanagii pleaca. Ne-am organizat. Da pachetul, ia paharul, ” Bodaproste”… Terminam toate. Hartii, lumanari stinse, chibrite moarte, noroi. Hai la masina. Mama cu tata raman acolo, tot jos si tot in cimitir. Noi ne suim in masina. Aici nu mai bate vantul, e bine.

E cald si ne resemnam. Am facut pomana. A mai trecut un an. Hai acasa.