La hipermarket e aglomeratie. Toata lumea ia carucioare, stau si eu la coada sa iau unul. Am o fisa de 50 de bani, am prins un carucior. Doi tineri stau in spatele meu si asteapta si ei sa ia un carucior. Nu se dau deoparte da imi fac loc sa trec uitandu-ma la ei cu nervi. Mai sunt carucioare, nu l-am luat pe ultimul.
E vineri dupa-amiaza si e lume multa. Nu stiu, asa e vinerea aglomerat.
Ce o fi cu lumea vinerea. O fi ca se apropie weekend-ul si se mananca mai mult? Sau poate e ca o recompensa dupa o saptamana de munca sa te duci sa umpli cosul ala cu toate cele care trebuie si nu trebuie ? Habar n-am, da e aglomerat rau.
Inauntru aerul conditionat sufla tare. Rafturile se umplu si se golesc. Legumele se usuca si painea doarme in pungi de plastic.
Oamenii nu se uita la mine si nici eu la ei. Am venit la cumparaturi, nu avem timp sa ne privim.
Carucioarele se misca rapid si trebuie sa fii atent. Una doua se lovesc intre ele de parca se dusmanesc. Oamenii nu sunt atenti la carucioare.
Rotile alearga pe pardoseala rece si oamenii se tin dupa ele.
Fara carucior nu ai nici un sens. Mai sunt si oameni fara carucior si nu stiu ce cauta in hipermarket. Sa ne incurce pe noi, pe astia cu carucioare.
Noi avem un scop. Am venit la hipermarket cu caruciorul ca sa il umplem.
Paine, legume si carne. Sa iau si hartie igienica. Nu e la oferta, caut la oferta. Nu gasesc asa ca injur si o iau asa. De ce nu e la oferta nu stiu. Saptamana trecuta era da nu am luat ca nu m-am gandit.
O baba cauta sa cantareasca doua lamai. Haide bre, apasa butonul acolo. Are coada in spatele ei la cantar. Oamenii pufaie in ceafa ei da baticul babei sta fix. Baba nu e atenta la ei, ci la ecran. Haide bre ca lamaile sunt pe randul doi, apasa acolo. Baba nu stie. Un tinerel isi intinde mana peste baba atingandu-i baticul care se infoaie nervos si apasa unde trebuie. Baba ranjeste si ii multumeste ” nu vedeam acolo mamaie, sa traiesti, sa fii sanatos…”. Tinerelul mandru de realizare isi aranjeaza parul cu mana si rasufla usurat ca a rezolvat cu baba. Are si el niste rosii, niste rosii turcesti bune de salata. Mai trebuie si altele la salata dar el are numai rosii. Sigur mai cumpara si altele, ca altfel nu ai cum sa faci salata. Nu mai stau sa vad asta, ma duc mai departe.
Carucioarele merg in fata si in spate si nu se opresc decat cu botul in rafturi. Oamenii dupa ele, intind mana si pun lucruri in carucior. Oare pun ca trebuie sau pun ca s-a oprit caruciorul? Multe, pun multe in carucior, da nu stiu ce fac cu ele. Totusi de asta au venit aici, si trebuie sa umple caruciorul, altfel caruciorul nu are rost. Care ar fi rostul caruciorului gol? Niciunul. Asa ca umplem toti carucioarele.
Am luat paine, am luat legume, am luat carne. Am luat carne de pui. Mancam carne de pui si de asta am luat un pachet si l-am pus in carucior. Am avut noroc ca am luat ultimul pachet. A mai venit si o doamna in urma mea si nu mai era. S-a uitat urat la mine si i-a soptit ceva sotului. Sotul s-a uitat si el la mine si a plescait dezamagit. Daca caruciorul meu a fost mai rapid m-a dus mai repede la pieptul de pui. Nu am ce sa le fac, azi e vineri, trebuie sa fii rapid. Barbatul impinge caruciorul nervos si trece pe langa mine. Nu se uita la mine si nici doamna nu se uita la mine. Se uita la caruciorul meu, la pieptul de pui din el. Se uita de parca ar vrea sa mi-l ia, da eu sunt vigilent. Pieptul de pui sta umflat in punga si rade de ei. Ce or fi vrut sa faca cu pieptul de pui… Daca il faceau la cuptor mai aveau nevoie si de usturoi si rozmarin. Nu au in cos usturoi deci nu… da poate au acasa. Nu poti face piept de pui la cuptor fara usturoi.
Ma departez de ei si mai iau lapte si niste iaurt. Iau lapte mereu. Ca bem lapte acasa. Este mult lapte la hipermarket dar eu iau doar o cutie. Este pentru toata lumea, laptele e suficient. Cutiile de lapte stau pe raft gata sa sara in carucioare. Eu am luat doar una si restul au ramas tot acolo asteptand eliberarea de raft. Plec ca e frig, ma duc spre casa. Spre casa de marcat, pana acasa mai am mult. Inca sunt in hipermarket.
La casa e coada. Sunt sapte case deschise si e tot coada. Cred ca daca erau saptezeci de case deschise tot era coada. Coada e permanenta in magazin, mai ales vinerea. Vinerea e zi de cumparaturi pentru toata lumea. Cozile de carucioare pline spumega in asteptare. Hai, hai odata ca mai avem treaba.. Cozile se misca ca niste serpi uriasi, mai in fata si mai in spate, dar nu se termina. Cozile sunt infinite, sunt si eu acolo, eu nu sunt infinit. Cozile sunt…
Pune pe banda, scaneaza, pune in carucior, pune in plasa, tine in mana, plateste. Urmatorul va rog. Oamenii nu se uita unii la altii, se uita la casiera. Ea este autoritatea care spune cat, cum si unde. Haideti domnu, puneti in cos ca mai avem oameni in spate. Carucioarele tremura de draci ca s-au blocat la casa. Oamenii se uita in carucioare si se gandesc ce au luat si de ce au luat. Nu mai conteaza, doamna de la casa e pregatita sa scaneze tot. Scanerul bipaie si nu se opreste. Inghite cod dupa cod si nu oboseste. Doamna de la casa nu oboseste nici ea. Scanerul ii dirijeaza mana peste produse. Bip, bip… doamna lucreaza pentru scaner. Doamna de la casa se mai uita la coada si se incrunta, coada e la fel, coada nu se termina niciodata, ea stie asta dar nu a incetat sa spere.
Am ajuns si eu la doamna de la casa. Nu se uita la mine, se uita la banda cu produse. Bip, bip … scanerul preia controlul si doamna este teleghidata. Eu ma uit la ea, ea nu ma vede, ea vede carne, lapte si paine. Hartia care nu era la oferta este aruncata si ea spre scaner. Toate mi le-a scanat doamna de la casa si nici nu s-a uitat la mine. Dau banii, doamna numara banii, doamna scoate restul, iau restul. Nu ne uitam unii la altii, ne uitam la bani si la carucior. ” La revedere” spune doamna dar e cu ochii la banda si cu mana pe scaner. ” La revedere” spun si eu dar sunt cu ochii la rest si la carucior.
Merg spre iesire si ma gandesc ca nu stiu cum arata doamna de la casa. Cine a avut timp sa se uite, noi am venit acolo sa cumparam produse, e zi de cumparaturi. Nu am avut timp sa ma uit la oameni, si ce rost ar fi avut. Bine ca am prins pieptul de pui. Il fac cu usturoi… oare am usturoi acasa? Hai ca asta-i buna, am uitat sa iau usturoi…
Bine ca va place pieptul de pui,noi nu ne prea omoram cu carnea,prefer salata de rosii cu branza si de toate,somonul si cel fumee,calcanul,fileul de crap,racii si fructele de mare,legume pe gratar in aer liber,laptic,branzica de oaie de la sibieni.Mai,tu voiai sa faci un agatament cu casiera,ochi in ochi,face to face…DON JUANULE!Nu te lasa,baga carbuni,incita-le,zapaceste-le,seduse si abandonate.Mai glumim,mai facem haz de necaz.
Se pare ca chestia asta chiar iti iese! HAAAAAHIIIII!Smile,enjoi,alea,alea…
Suna bine meniul tau.. Nu, casierele Kaufland nu sunt pe lista mea. Băgam cărbuni degeaba…