Ne oprim printre flori cautand mirosul
Care sa ne imbete simturile adormite
Criminali, le rupem si-apoi le-aruncam
In lava dorintelor neimplinite.
De fapt nici nu stim ce floare cautam
O floare simpla, o floare vie, o floare unica sau doar obisnuita
O floare ca si noi, o floare diferita sau o floare fara sens
O floare care sa ne-aduca viata iar in suflet, chiar pentru o clipa.
Pana la urma nestiind ce cautam
Strangem buchete si aruncam buchete la gunoi
Iar sufletul si mintea raman la fel de cenusii
Pentru ca florile nu potolesc foamea din noi…
Faci un comentariu sau dai un răspuns?