Din cand in cand ne mai oprim. Si ne intrebam unde ne indreptam. Si ne e frica de sfarsit. Frica de moarte, frica ca nu vom trai suficient. Frica ca nu am ajuns unde am vrut. Frica ca nu am facut anumite lucruri.
Putem face totul intr-o viata? Putem face doar alegeri bune? Putem face tot ce ne dorim? Nu.
De fapt despre asta vorbim. Viata noastra este exact suma lucrurilor bune si rele care ni se intampla. Nu este timp sa recuperam nimic si nu este timp sa reparam totul. Ce este stricat poate ramane stricat, ce este bun va ramane bun. Totul e limitat de un sfarsit apropiat.
Uneori uitam pe unde mergem. Drumul pe care calcam va fi nevazut cat timp privim mult prea in fata. Nu stiu destinatia. Nu stiu finalul. Nu stiu de ce imi e frica.
Cat mi-as dori sa pot opri gandurile pentru ziua de maine si sa ma gandesc doar la acum. Iti dai seama ca existam doar acum? Ce ne face oare sa stam cu gandul doar la ceea ce urmeaza? De ce nu ne oprim la ceea ce este?
Inainte de a te fi nascut nu aveai frica, regrete, pareri de rau, planuri si alte lucruri. La fel va fi si cand nu vom mai fi. Nu va mai exista durere, frica, framantari, regrete si vise. Ce este acum va fi doar acum. Ce va fi maine va fi doar maine.
Ar trebui sa dam mai multa atentie drumului. Destinatia este inexistenta si nu vom mai sti cand am atins-o. Nu vom mai sti nimic. Tot ce avem este prezentul cu toate ale lui. Cu tot ce e in noi si cu tot ce ne inconjoara. Un shake de probleme, bucurii, ganduri, regrete, suferinte, placeri si tot ce ne defineste. Asta este viata. Viata este acum.
Lasă un răspuns