Am inceput sa intelegem cate de scurta e viata si alegem in consecinta. Ne grabim si renuntam la tot. Schimbam haine, masini si telefoane pentru ca nu ne mai satisfac in nici un fel.
La fel de rapid renuntam si la persoana de langa noi si la relatii. Suntem prea grabiti si viata e prea scurta ca sa traim in mediocritate sperand ca va fi mai bine la batranete. Relatiile se fac si se desfac mai rapid ca niciodata. Indiferent de cati ani au trecut sau care sunt consecintele. Nimeni nu mai are timp sa incerce. Incercam altceva in schimb. E si bine si rau. Ne schimbam si nu ne permitem sa pierdem timpul.
Nu mai avem timp de copii. Ii trimitem la scoala, la cursuri dupa scoala, la sport, la locuri de joaca, la bunici si tot asa. Suntem prea ocupati cu munca, stress si alte probleme. Nu mai avem timp de ei. Uitam de ei, nu le mai oferim sentimente si doar asteptam sa creasca. Apoi suferim dupa amintirile lipsa.
Ne-am mai trezit. Nu mai trecem ca robotii prin viata. Ne dorim mai multa liniste si mai putina avere. Mai putin stress si mai mult timp liber. Vrem sa lucram pentru noi si nu pentru altii. Dar nu stim cum sa o facem si visam la cai verzi pe pereti. Mai e timp…
Lasă un răspuns