Citez si ma recunosc :
” Am ajutat pe multi, cu toate ca eu insumi aveam mai multa nevoie de ajutor, am tamaduit pe multi, cu toate ca eu insumi aveam mai multa nevoie de a fi tamaduit, am calauzit pe multi, cu toate ca eu insumi aveam nevoia de a fi calauzit, am consolat, in vreme ce de consolare eu aveam nevoie. In adanca durere, zambeam; cand eram vesel, ma intristam; pierzand, eu eram fericit; castigand, eu eram in nenorocire si intotdeauna am iubit pe Dumnezeul meu.
Si totusi sufletul meu ramane in cel mai desavarsit haos si totusi sunt inca orb, vrednic de mila oricui, incojurat de bezna si false realitati, inca lumina cea clara imi este refuzata si consolare care sa ma vindece tot nu gasesc, satisfactia care sa ma odihneasca imi este refuzata, iar fericirea plina de extaz nu poate fi gasita nicaieri si sunt singur, singur si pustiu ca un pelerin in cer. Sunt singur cu mine insumi. „
Citat din ” Cararea ” de Jiddu Krishnamurti
Lasă un răspuns