Sunt satul de cei care imi spun cum e mai bine sa fac si ce sa fac. Ajung la concluzia ca in lumea asta e foarte greu sa fim ceea ce suntem cu adevarat.
Continui ideea de aici.
Tu de cate ori ai putut fi cel care esti ? Orice lucru pe care l-ai facut sa fie cel dorit de tine ?
Hai sa spunem asa… Ai 70 ani deci te cam duci spre groapa… daca privesti in urma ce ai schimba ? Cate lucruri pe care nu le-ai spus sau nu le-ai facut regreti ?
Sunt involuntar sclav al societatii din care incerc sa evadez. Daca tot exist, ar trebui sa imi justific existenta.
Daca nu sunt ceea ce sunt cu adevarat atunci cum imi justific existenta ? Daca traiesc asa cum mi se indica ca ar fi bine sa traiesc mai sunt eu cel ce exist ?
Pare filozofie dar e simplu. Ca persoane suntem cei care ne-am nascut. Insa putini reusesc sa fie ei insusi in aceasta lume. Ne limitam din cauza societatii, a oamenilor care ne spun ce e bine sa facem, cum e bine sa fim… care ne judeca, care ne imping in jos, care ne spun sa ne adaptam …
Daca renunt la mine si sunt asa ” cum ar trebui ” care e rostul existentei mele ? Daca fac aia nu e bine, daca fac aia o sa ajung rau, fa ceea ce ” trebuie „, asculta sfaturile…si atunci cine mai sunt eu ?
Rahaturi de vorbe… probabil ar trebui ceva actiuni…
Ar trebui sa incerc mai mult sa fiu eu asa cum simt in interior si sa nu ma mai simt vinovat ca nu sunt ceea ce vor cei din jurul meu. Frica de a pierde, frica de a fi respins, frica de a fi judecat… toate astea pun jos adevarata persoana… Cata putere iti trebuie sa te rupi si sa existi, sa fii ceea ce ai fost creat sa fii ?
Lasă un răspuns