Sa te feresti de el sau poate deja l-ai intalnit. Sa incerci sa il opresti desi e aproape imposibil.
El e cel care ti-a aparut in cale si totul s-a schimbat. Din prima clipa a inceput sa se hraneasca cu noul, cu senzatia, cu sufletul tau, explorand fiecare parte din tine. Si timpul trece si el absoarbe fiecare clipa de fascinatie, fiecare vis de inceput, fiecare promisiune, fiecare lucru pe care il descopera nou.
E incitat de nou, e fermecat de povestea nestiuta, de ochii ce ascund lucruri pe care vrea sa le descopere. Si asta il hraneste, asta ii ofera drogul pe care il cauta in fiecare clipa a vietii lui. Cand nu isi ia drogul acela al necunoscutului, al lucrurilor nedescoperite… se stinge…si se transforma intr-un suflet dormind ce se pregateste de o noua explorare.
Si nu o sa iti dai seama niciodata sau poate o sa iti dai seama mai tarziu. Cand explorarea sufletului tau s-a incheiat, cand fiecare particica a ta e devorata si cunoscuta, cand fiecare gand, vis sau durere e absorbita, cand nu ii vei mai oferi nimic nou, macar o doza …. atunci isi va continua drumul…
Nu pentru ca vrea, nu pentru ca simte asta …. ci pentru ca e dependent … e un devorator de suflete, ce isi potoleste foamea si merge mai departe. Spre altceva, spre nou, spre necunoscut, spre incitant … departe de cunoscut, departe de banal, departe de ceea ce stie deja.
Ce stie deja nu il mai ajuta ci il omoara incet, are nevoie intotdeauna sa vada altceva pentru a putea supravietui. El e Cel ce nu se poate opri.
Sa te feresti de el sau poate l-ai intalnit deja. Pentru ca se va hrani si la urma nu ii va mai pasa.
Te va lasa a nimanui cand vei crede ca totul e perfect. O sa le treaca pe toate la inceput pentru ca astea ii dau putere. Apa involburata de la inceput, amestecata cu rele, bune, nou si necunoscut, ii hranesc foamea si setea. Suferinta il hraneste in aceeasi masura cu bucuria. Se hraneste din fiecare sentiment pe care il poate gasi. Pentru ca fara ele este doar un suflet adormit, un dependent de senzatii, de sentimente, de suferinta, de vicii, de greseli, de necunoscut, de ceea ce nu poate avea..
Cand apa va fi lina, cand intre voi va fi totul cunoscut si asezat, cand totul va fi descoperit, cand vei fi complet goala in fata lui trup si suflet atunci va incepe sa exploreze din nou… Sa viseze mai departe.. Sa caute ceea ce nu poate gasi..
Nu va fi niciodata multumit.. intotdeauna va vrea altceva.. va dori sa cunoasca.. va dori sa descopere… este un explorator si nu un cautator. Care e diferenta ? Cel care cauta se va opri cand gaseste acel ceva. Exploratorul va cauta si va gasi, si apoi va explora din nou, si iar va explora, viata sa va fi o explorare fara un finish.
Si te va lasa pustiita, te va lasa fara urma de incredere, te va lasa intr-o drama imposibil de conceput. Pentru ca explorarea lui e completa, nu va pleca pana cand fiecare particica din tine nu va fi detinuta de el. Pana cand nu va sti ca esti complet descoperita si complet castigata. Pana la ultimul fir de par, pana la ultimul gand si pana la ultima lacrima. Si apoi va intoarce spatele si va explora din nou….
Sper sa il poti pastra,sper sa il poti opri pe Cel ce nu se poate opri. Nu ii oferi lumea pentru ca nu o doreste. Ofera-i umbra, ofera-i ceea ce nu cunoaste, ofera-i vise, ofera-i ce nu ii poate oferi nimeni. Scapa-l de dependenta… e greu…
In urma lui raman suflete deznadajduite, aripi frante si regrete… Nu vrea sa faca asta dar o face inevitabil, el nu poate fi altfel, el nu se poate opri … Nu va gasi niciodata ceea ce cauta pentru ca nu cauta ceva anume… Se hraneste cu suflete, cu sentimente, cu zambete noi, cu visele altora, cu necunoscutul, cu fascinatia celei ce va aparea…
Fereste-te sau poate deja l-ai cunoscut …
Lasă un răspuns