Ca sa cunosti cu adevarat pe cineva trebuie sa ii vezi si intunericul. Si raul din el. Si fata nevazuta. Si problemele.
Cand cunosti pe cineva, oricine se straduie sa iti arate doar partile bune. Doar calitatile, doar atuurile, doar soarele, doar zambetul si fericirea. Asta se intampla intotdeauna.
Usor, usor, de-a lungul timpului cand intensitatea focului de la inceput scade usor, incepi sa vezi si partea intunecata a persoanei din viata ta.
Incepi sa ii observi temerile, incepi sa ii observi defectele, incepi sa ii observi problemele, incepi sa vezi ceea ce nu face cum trebuie, incepi sa vezi ce nu iti place… Lucrurile astea se intampla si nu poti sa le ignori.
Persoana de la inceput care te fascina ca un inger a inceput sa se scuture si acum ii vezi si partea intunecata. Nu sunt numai zambete ci si nervi. Nu sunt numai saruturi ci si certuri. Nu sunt numai plimbari prin parc ci si nopti petrecute in singuratate. Nu sunt numai promisiuni ci si minciuni…
Si toate astea te deruteaza. Iubesti dar nu iti place intotdeauna ce iubesti. Ai vrea sa fie cum vrei tu, sa vezi doar partile bune si cele intunecate sa dispara. Sa isi elimine defectele. Sa se schimbe.
Sa fie asa cum trebuie… ciudat cum acel ” asa cum trebuie „ e de fapt ” asa cum as vrea eu sa fie „ .
O amagire, un egoism al sufletului nostru in incercarea noastra de a ne modela omul perfect din lutul dorintelor noastre, ca mai apoi sa se sparga in bucati lasand sa iasa la iveala adevarata persoana pe care o ascunsesem in forma cea dorita de noi… si e urat atunci… dezamagire…
Pentru ca nu cunoasteai cu adevarat acel om. Il stiai pe jumatate, stiai doar ce iti place tie si acum parca nu mai e el… nu ai vrut sa il vezi cu tot cu intunericul sau si acum esti in deruta… nu e … eu nu stiam ca esti asa … eu iubeam alt om… Dar nu iubeai alt om ci nu vroiai sa vezi cu adevarat totul despre acel om.
Si daca lucrurile nu se schimba apar frustarile, nervii, nesiguranta, lipsa lui, lipsa ei, clipe in care te gandesti daca nu ai facut o alegere gresita, clipe pierdute, certuri… si se aduna… si se amesteca…
Trebuie sa vezi si sa simti un om de-a intregul pentru al iubi cu adevarat. Trebuie sa ii cunosti si lumina si intunericul ca sa poti sa il ai. Caci nu poti iubi doar jumatate de om, nu poti iubi jumatate de suflet, nu poti alege doar ce vrei tu din el …
Si daca i-ai descoperit si partea intunecata accept-o si iart-o. Pentru ca doar asa poti cunoaste dragostea adevarata…
O sa il iubesti cum trebuie sau deloc. Veti fi impreuna cunoscand totul…absolut tot… acceptand totul… Fapte bune, fapte rele, ganduri, minciuni, dorinte ascunse, defecte, calitati, nervi, iubire, saruturi, certuri, priviri intunecate si tacere. Doar asa poti alege sa mergi spre implinire…
Timpul ți-arată nu numai partea necunoscută a jumătății tale dar şi partea ascunsă de până atunci a propriei personalități. Nu numai TU descoperi partea ascunsa a partenerului ci şi el descopera la rândul lui, ceea ce TU încerci să acoperi. Asta pentru că în fiecare există un „diavol” şi, deopotrivă, un „Dumnezeu”; nimeni nu este perfect şi fiecare doreşte să fie „plăcut” şi „apreciat”. Atunci când spui seara „TATĂL NOSTRU” nu-L recita ci simte-L: „şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiților noştrii”… Dacă vei reuşi aceasta, atunci ziua următoare va fi o nouă zi pe care o vei putea umple cu zâmbete şi voie bună ci nu va fi încărcată cu lacrimile acumulate în ziua anterioară.