Exista acel moment cand ajungi sa spui ” unicul lucru pe care mi-l doresc e sanatate…”
Dupa aproape un an de cand nu m-am mai regasit fizic, am ajuns sa dau batalii interminabile cu simptome fara sens si un creier zbuciumat.
Am luni de cand anxietatea, atacurile de panica, acufenele si slabiciunea incearca sa imi dirijeze aproape fiecare zi.
Am luat-o pas cu pas, medic cu medic, controale peste controale … fara un rezultat concret. Schimb tratamente ca pe haine si pastilele sunt un mic dejun hranitor pentru mine.
Partea buna e ca invat sa accept totul. Zile mai negre fara aer in piept si un tiuit infiorator in urechi, zile mai bune in care resimt doar slabiciunea… le iau ca atare si ma impac cu mine.
Pe langa pastile am apelat si la psihoterapie care ajuta la fel de mult. Incerc meditatia, fac exercitii de relaxare si invat sa fiu prezent in propria viata.
Viitorul nu e negru, stiu asta. Trecutul a fost si nu mai revine. Nu merg in jos ci drept si in sus. Mai este nevoie de timp, mai este nevoie de putere dar voi reusi sa imi revin. Si voi fi mai bun. Mai prezent. Mai cu sete de viata.
Ce am invatat ?
Medicii nu stiu mai mult decat au invatat si nu risca sa incerce altceva.
Psihoterapia este de o importanta extrema indiferent de gravitatea simptomelor in tulburarile depresive sau somatice.
Terapiile naturiste functioneaza doar prin incercari si schimbari dese pana vezi rezultatele dorite.
Cel mai important este sa inveti sa accepti, sa controlezi si sa traiesti cu starile acestea. Daca tot ce iti doresti este sa se scapi de ele nu vei reusi sa ai o stare buna pentru ca de cele mai multe ori nu dispar sau dispar foarte greu. Si intri intr-o depresie mai adanca…
Lasă un răspuns