Sunt la fel si eu, mi se pare ca am tot timpul din lume… Cat timp mintea imi permite, ma duc cu gandul departe si fac planuri pentru viitorul indepartat, iar pe deasupra mai si aman lucruri adaugandu-le la faptele ce vor trebui facute.
Fac maine, ma voi duce in alta zi, am timp sa ma bucur alta data…
Ma voi duce saptamana viitoare pe la mama, voi duce in weekend-ul urmator copilul la Zoo, imi voi face la anul un concediu de pomina, ma voi duce la pescuit in fiecare saptamana dar de luna viitoare…
Si totusi ziua de maine nu e sigura…si ceasul nostru se poate opri…azi, acum, aici sau in orice clipa fara nici un fel de semnal de alarma.
Ajungi la acele momente cand gandesti…daca stiam ca viata trece asa de repede as fi facut altfel lucrurile…le-as fi facut cand m-am gandit la ele, le-as fi facut mai des…
De ce cu greu ne desprindem de ideea ca timpul nostru e limitat si trece al dracului de repede. De ce nu realizam la timp ca anii au durata unor secunde atunci cand au trecut…
Cat ai acum?… 30, 45 sau 50 ani … au trecut atat de repede…si cat incerci sa pui frana… nu te forta..recupereaza…
Am suficient timp ?Nu.
Atunci de ce astepti ca sa faci ceva? Nu stiu.
Peste cativa ani, cand ma voi gandi in urma, voi raspunde la fel la intrebare? Probabil ca nu
De ce? Pentru ca am fost un idiot.
Lasă un răspuns