Sincer sunt atat de plictisit de multi dintre oamenii pe care ii cunosc incat am decis sa spun ca am eu o problema.
Nu stiu ce problema… Pur si simplu mi se pare ca traim in lumi diferite.
Nu ne conectam la absolut nici un nivel. Nu imi inspira absolut nimic.
Nu ii blamez si clar nu judec. Poate sunt mult prea dificil.
Dar unii oameni habar nu au ce cauta pe acest pamant. De ce s-au trezit dimineata. De ce se duc la munca. De ce isi fac o familie.
Ma simt mai inspirat de baiatul meu de 6 ani decat de oricare din acesti oameni. El imi smulge zambete facand un gest simplu. Ma pune in deruta cu o simpla intrebare ” De ce ne urmareste luna ? „.
Gasesc tot mai greu oameni cu care sa pot discuta si sa ma hranesc din asta. Sa evoluez, sa ma schimb, sa primesc si sa ofer. Discutii inutile, consumatoare de timp, falsitati si zambete fara rost. Oameni ai nimanui, oameni ce nu mai exista decat ca si corpuri ce respira. Vieti false fara intrebari.
Si inca odata, nu judec. Doar mie tot mai greu sa ii accept.
Lasă un răspuns